Romeo si Julieta in regia lui Toma Enache
de William Shakespeare
Regia: Toma Enache
Versiune scenica (traducere si adaptare): Stefan O. Iosif/ Toma Enache
Decor: Maria Dobre
Costume: Alina Dinca Puscasu
Videoproiectii: Silviu Apostol
Miscare scenica: Francesca Jandasek
Lupte scenice: Dan Istrate
Cantecul Julietei: Davide Iulia
Sunet: Vlad Oraseanu
Lumini: Costel Dobrescu
Producator: Pepino Popescu
Distributie:
Romeo – Andrei Neagoe
Julieta – Ioana Brumar / Georgiana Titoiu
Doica Julietei – Monica Davidescu
Tatal Julietei (Capulet) – Aurelian Temisan
Parintele Lorenzo, Calugarul si Gregorio – Ovidiu Cuncea
Montague, tatal lui Romeo – Marius Rizea
Escalus, principele Veronei – Adrian Nartea
Mercuțio, prietenul lui Romeo si Spiterul – Dan Istrate
Benvolio – Emanuel Varga
Tebaldo (Tybalt), nepotul lui Capulet, varul Julietei – Stefan Pirnus
Lady Capulet, mama Julietei – Teodora Calagiu
Pietro, Samson, Slujitorul Doicii – Cosmin Vijeu
Abraham, Calugarul Ioan, Tobosarul – Silviu Oltean
Contele Paris – Radu Stefan Banica
Spectacol vazut pe data 14 septembrie 2026, la Sala Mare a TNB
Romeo si Julieta – Regia Toma Enache – Opinie LaTeatru.EU
Atunci cand montezi o piesa clasica, Shakespeare, Moliere, Caragiale sau Alecsandri, ai 2 optiuni: fie spectacolul se desfasoara in prezent, caz in care trebuie sa ai grija sa potrivesti replicile clasice in perioada contemporana (foarte rar se umbla efectiv la text; in cele mai multe cazuri se taie, insa nu se inlocuieste, nu baga regizorul replici “din burta”), fie incerci sa reproduci acea perioada. Practic, ca sa folosesc alte cuvinte, fie duci piesa clasica in prezent, fie duci spectatorul din prezent tocmai in perioada in care a fost scrisa piesa.
Romeo si Julieta in regia lui Toma Enache (asa voi numi acest spectacol din motive de SEO; am vazut multe montari, cu siguranta voi mai vedea, aceasta iese in evidenta intai si intai prin regie, mai ales ca este spectacol 100% independent, nu are un teatru al ei, o casa proprie, cu care sa se identifice) incearca si reuseste cu brio sa transporte spectatorul cu cateva sute de ani in urma.
Cum reuseste Toma Enache sa faca acest lucru? Pai prin trei lucruri: prin costume, prin decor si prin muzica.
Despre costume nu vreau sa va vorbesc, va invit doar sa va uitati la poster. Din ce secol par aceste personaje? Sigur nu din 2026!
Despre muzica spun doar atat: este o muzica compusa special pentru acest spectacol. Pentru ca nu vreau sa gresesc, voi cita din comunicatul de presa dinaintea spectacolului:
În această montare, muzica nu însoțește pur și simplu acțiunea, ci devine un adevărat personaj al spectacolului. Ea respiră odată cu personajele, le însoțește destinul și le dezvăluie trăirile cele mai profunde. Momentul culminant este Cântecul Julietei, compus special pentru această producție de Ricky Kej, artist distins cu trei premii Grammy și ambasador global al ONU, pornind de la o temă muzicală originală creată de Iulia Davide. Interpretat chiar de actrița care o întruchipează pe Julieta, cântecul transformă gândurile eroinei în muzică, în timp ce Romeo o privește și o ascultă de sub balcon, oferind uneia dintre cele mai cunoscute scene din istoria teatrului o nouă dimensiune emoțională.
Această colaborare artistică dintre România, India și Statele Unite a fost posibilă prin parteneriatul internațional de promovare cu StarsMusicStudio (USA), reprezentată de Sumathy Ram, care a facilitat întâlnirea dintre regizorul Toma Enache și compozitorul Ricky Kej.
La rândul său, Ricky Kej afirmă că „a fost o adevărată onoare să compun muzica pentru «Romeo și Julieta» la Teatrul Național București. Partitura îmbină orchestrația clasică și sonoritățile contemporane și a fost construită pornind de la frumoasa temă originală compusă de Iulia Davide, pe care am avut privilegiul să o dezvolt. Colaborarea cu regizorul Toma Enache a fost o experiență inspiratoare – viziunea sa a oferit muzicii spațiul necesar pentru a respira și a emoționa. Sunt profund recunoscător lui Sumathy Ram și StarsMusicStudio pentru această colaborare.
Nu pot spune altceva despre muzica, ea trebuie simtita, trebuie traita. Este, intr-adevar, un personaj in sine.
Insa in Verona Renasterii italiene te transpun cel mai mult proiectiile video de pe ecrane. Nu este un decor multimedia normal, ci este un adevarat video-mapping, orasul tranpus este unul viu, plin de culoare. Aici imi permit sa fac o mentiune: Toma Enache este regizor si de film, nu doar de teatru, drept urmare nu ar trebui sa mire pe nimeni aceasta alegere regizorala. In plus, “ecranele” erau puse cat mai in spate, “in fundul scenei”, astfel incat aveai tot timpul senzatia de spatiu. Toma Enache a folosit la maximum scena mare a TNB, este tipul de spectacol care se preteaza pentru scene mari, nu poate fi montat oriunde.
Nu, nu este doar video-mapping, exista si cateva elemente de decor mobil, insa pe acestea le veti descoperi singuri.
Ce mai vreau sa adaug, foarte pe scurt: Toma Enache a intervenit foarte putin pe text. A taiat un pic (spectacolul dureaza cam 2h si jumatate, in minute inseamna aproximativ 160 de minute), insa a pastrat tot ce era esential de pastrat, inclusiv ordinea desfasurarii scenelor.
Interpretarile le veti descoperi singuri, insa va garantez ca nu va vor dezamagi, caci acestea contribuie si ele la senzatia ca timp de 2h si jumatate nu va aflati in Romania anului 2026, ci in Verona Renascentista.
Da, fix cu acest lucru a reusit acest spectacol sa ma cucereasca: eu nu sunt sensibil la povesti de dragoste de tipul acesta, insa aplaud din toata inima un spectacol care reuseste sa ma transpuna in poveste, care ma face sa ma simt in alta lume, in alt an si alta tara. Ceea ce acest spectacol, pe care eu il voi tine minte drept Romeo si Julieta in regia lui Toma Enache, a reusit din plin.
Mergeti sa vedeti Romeo si Julieta in regia lui Toma Enache atunci cand aveti ocazia, caci nu veti regreta. O regie clasica, curata, precum cea a lui Toma Enache gasiti foarte rar in teatrul romanesc.