Sub pragul de sus de Glen Berger
One-man show cu si de Razvan Vasilescu
Locatie: Godot Cafe-Teatru
Sub pragul de sus – Opinie LaTeatru.EU
Auzisem mai demult un banc. Suna cam asa:
Trece un om, in masina lui, prin dreptul unui han. Unui popas. Il intreaba pe hangiu cum poate ajunge pe muntele care se vedea frumos. Hangiul sta un pic sa se gandeasca:
– Daca o iei in dreapta, apoi stanga … drumul se infunda. Daca o iei in stanga, apoi in dreapta, se infunda drumul. Daca o iei asa, drept, drumul se infunda…
Auzi, stii ce? Tu nu poti ajunge acolo sus!
Bancul original, oficial, suna doar asa. Doar ca el mai are si o versiune un pic extinsa. Poate nu la fel de amuzanta, dar plina de invataminte. Continuarea este asa:
– Dar tu de unde stii? Ai fost vreodata acolo, sus?
– Nu!
– De ce?
– Pentru ca nu am avut nevoie. Am tot ce-mi trebuie aici, jos. Tu de ce vrei sa mergi sus? Am aici camere bune, am mancare, am bautura.
– Si nu esti curios sa vezi ce e sus?
– Atat timp cat o duc bine aici, nu are rost sa incerc ceva ce oricum nu cred ca as reusi…
Asa se intampla cu multi oameni. Noi ii numim conservatori. Unii-i numesc incuiati. Daca ei o duc bine asa cum e acum, de ce ar risca? De ce ar face ceva iesit din comun?
Despre asta este vorba in spectacolul Sub pragul de sus. Un bibliotecar tipicar, care nu iesise niciodata din localitatea sa, se decide sa investigheze problema unei carti returnate dupa 133 de ani. El nu-si dorea decat un lucru: sa se plateasca nenorocita aia de penalizare. Cum adica, sa scape cineva nepenalizat?
Si este fix ca-n bancurile de mai sus: el nu avusese nevoie sa plece, viata lui decurgea perfect in micuta lui localitate. Era un angajat model, toata lumea platea pentru orice intarziere. Reuseste sa iasa de acolo, sa descopere lumea (are parte de un turneu incredibil, prin toata lumea, in cautarea faptasului), totul pentru a restabili echilibrul. Pentru ca nu voia sa iasa la pensie cu aceasta pata neagra. In mintea lui, nu in CV-ul lui.
Teatral vorbind, Razvan Vasilescu iarasi da LECTII. Un one-man show fabulos, poate mai bun decat Era ok si la 60. Un spectacol cu poveste, cu actiune, te tine cu sufletul la gura. Si reuseste sa te faca sa empatizezi cu un personaj pe care, altfel, daca l-ai intalni pe strada, nu cred ca te-ai imprieteni cu el. Sa nu zic altfel.
Ah, apropo de bancuri, mi-am mai amintit unul. Are legatura cu spectacolul, credeti-ma:
Se duce un evreu la Papa:
– Parinte, sunt un evreu proprietar de restaurant. Din Israel. Restaurantul l-am mostenit de la tata. Tata nu avea mare lucru doar restaurantul asta.
– Asa…
– El il mostenise de la bunicul. Nici el foarte bogat. Doar restaurantul asta …
– Asa…
– Bunicul il mostenise de la stra-bunicul…
– Auzi, tu unde vrei sa ajungi? La Cina cea de Taina?
– Exact, parinte! Nici pana acum nu a fost platita!
Cam asa si cu acea amenda. Mergeti sa vedeti Sub pragul de sus cu Razvan Vasilescu. Nu este comedie spumoasa, dar este de ras. Salutari TEATRALE tuturor!