Petruta Cretu: Teatrul nu dispare. Teatrul se transforma

Teatrul nu dispare. Teatrul se transforma

 

Atunci cand a aparut televiziunea, s-a spus clar: radioul o sa moara. O suta si un pic de ani mai tarziu si fiecare dintre noi are un post de radio preferat. Avem filme 3D, efecte speciale de simți respirația dinozaurului din Jurassic Park în ceafa ta și totusi teatrul se incapataneaza.

Cum se descurca teatrul in secolul XXI?

Ultimele doua piese vazute de mine? „Vine barza” la Teatrul de pe Lipscani si „Blue Room”, jucat La Scena.

Prima piesa, intr-o sala clasica de teatru in Centrul Vechi al capitalei, atat de viu si plin de viata seara, combina noul cu vechiul:  Adriana Trandafir si Laura Cosoi, mama si fiica; Mihai Ciuca si Dan Radulescu,  tata si fiu. Am ras de m-am tinut cu mana de burta si am admirat jocul actoricesc si modul in care se impletea talentul vechii generatii cu entuziasmul tinerilor de pe scena. Pentru mine a fost prima data cand am vazut-o pe Laura Cosoi la teatru – o stiam din sitcomul „La Bloc” si nu eram extrem de incantata. Dupa „Vine barza”, si-a castigat inca un fan.

A doua piesa a fost La Scena si promitea ceva revoltator. O piesa care l-a vremea ei a fost interzisa, Blue Room, vorbeste despre trei „cupluri”, dar de fapt pune in evidenta metehnele relatiilor actuale. Este teoretic o piesa despre sex, practic, scenele nu mi s-au parut atat de socante si nici interzise. Piesa este jucata in mansarda de La Scena, acolo unde ii gasiti pe cei de la Teatrul in Culise. Sala de teatru? O mansarda cu scaune asezate in forma de L iar in mijlocul lor se afla patul. Actorii trec pe langa tine, poti vedea actritele sumar imbracate de aproape dar, mai ales, le poti citi jocul actoricesc pe chipuri mai bine decat ai putea-o intr-o sala clasica.

Cum se descurca teatrul? Foarte bine. Pentru ambele piese, sala a fost plina iar cei mai multi dintre spectatori inca adoptasera o tinuta mai de seara – nu clasicul trening cu care mergi la film in mall. Exista respect pentru teatru si pentru munca actorilor. Inca ne ridicam in picioare la finalul piesei si aplaudam cu entuziasm. Si, mai ales, intr-un secol in care banii se fac oricum, dar nu din arta, avem generatii noi de actori tineri care joaca demential si iubesc teatrul.

Ce poti face tu pentru teatru?

Umple-i salile in continuare. Nu mai carcoti la fiecare pret. Teatrul a coborat printre noi – il gasesti acum in cluburi si cafenele. Pentru unele piese, pretul pentru un bilet incep de la 25 de RON. Te provoc sa te duci la film cu banii astia. Iar atunci cand un pret ajunge la National la 100 de RON, sacrifica-ti din banii de shaorma si du-te. Inca mai ai sansa sa vezi titani ai generatiei de aur impartind scena cu generatia tanara. Piesele variaza si sunt pe placul tuturor. Du-te si traieste emotia de a vedea actorii atat de aproape. La teatru nu poti sa dai rewind. Dar vei pleca mai viu decat la film. Si mai istet daca te prinzi de mesajul piesei.

Petruta Cretu

Petruta Cretu este autoarea articolului Teatrul nu dispare, teatrul se transforma. Ea este profa de engleza si bloggerita, putand fi citita pe smileydreamerscorner.ro. Salutari TEATRALE tuturor!

Lasă un răspuns