Tradare – Teatrul UnTeatru

Tradare de Harold Pinter
Traducere Sanziana Stoican
Regie: Sanziana Stoican
Distributie:
Sabrina Iaschevici
Ionut Visan
Silviu Debu
Locatie: Teatrul UnTeatru

 

Tradare UnTeatru

Tradare – Opinie LaTeatru.EU

 

Multa lume imi reproseaza ca traiesc prea mult in online si prea putin in offline. Am discutat mult cu o persoana, dar foarte putin face to face. Vorbesc mult online, pe chat, si foarte putin efectiv, in viata reala. Sunt persoane pe care nu le-am vazut de ceva timp, unele persoane chiar de cativa ani, insa am tinut si tinem legatura.

Acum ceva timp radeam de niste prieteni ca stau foarte mult pe telefon. Aveam impresia despre ei ca vorbesc pe chat si cand fac sex. Efectiv ei stateau unul langa altul, la un local, insa butonau telefonul. Din cand in cand, isi aratau unul altuia ceva chestii funny. Si radeau ulterior de se prapadeau.

Acum ei nu mai sunt impreuna, dar daca vedeti vreun cuplu comportandu-se astfel veti rade de acel cuplu. Le veti reprosa ca nu isi traiesc viata cu adevarat si ca tehnica moderna le ruineaza viata de cuplu.

Totusi, intr-o privinta, una si numai una, ei sunt avantajati. Ca sa intelegeti de ce voi explica altfel.

Sa zicem ca X si Y sunt casatoriti de ceva ani (pentru ca e mai usor de calculat, vom pune 10 ani). Z este cel mai bun prieten al lui Y si, se pare, filtreaza cu X. Y afla si primul lucru pe care vrea sa-l afle este de cand se intampla asta. Si incepe sa sape. Si sa sape. Si sa sape. Va trebui sa isi aminteasca fiecare intalnire, fiecare moment, fiecare zi, fiecare replica. Va trebui sa deruleze totul inapoi, in minte, si sa-si aminteasca momentul ori momentele in care a gresit. Sa vada unde trebuia sa-si dea seama ca este inselat.

Eh, daca viata ar fi fost traita in online, acea derulare inapoi ar fi banala. Discutiile ar fi in memoria calculatorului (ori a serverelor Facebook), singurul lucru pe care persoana in cauza ar trebui sa-l faca ar fi sa caute prin acea arhiva. Din pacate, insa, nici macar in 2016 nu exista astfel de relatii, asa ca inca trebuie sa ne bazam pe memoria fizica.

In spectacolul Tradare fix asta vedem: povestea incepe cu sfarsitul, filmul fiind dat constant inapoi, pana cand se ajunge la momentul important. Un moment banal, un moment aparent neimportant.

De ce am facut acea paralela cu online-ul? Simplu: am incercat sa ma pun eu in situatia celui care trebuie sa dea timpul inapoi si, desi in multe momente ma laud cu memoria mea, in acest caz m-as declara invins. Ar fi fost prea multe lucruri de amintit, prea multe momente care ar fi putut fi decisive, prea mult timp de retrait. Tine minte cineva discutia pe care ai avut-o intr-o seara, la o bere, cu cel mai bun prieten al tau? Ce memorie sa ai sa tii minte asa ceva?

Altfel, la modul jumate sincer, imi este greu sa recomand spectacolul Tradare. Intalnim peste tot Tradare, intalnim la tot pasul tradatori. De ce am mai merge si la teatru sa-i vedem? O tradare bine scrisa, excelent jucata si bine primita de public. Dar, repet, de Tradare avem parte si-n viata de zi cu zi. Iar ca sa vedeti cum au prietenii mei grija sa fiu in atmosfera aferenta unui spectacol ori a unui film, inainte de spectacolul Tradare am fost … tradat de o amica. Am mers singur la Tradare, eu deja fiind in the mood. Ceea ce oricum suntem cu totii, intr-o masura mai mica sau mai mare.

Lasand gluma la o parte, Tradare e un spectacol misto si al dracului de real. De fapt, asta e problema lui: e prea real. Ceea ce, repet, de data aceasta serios, s-ar putea sa nu placa pana la capat. Salutari TEATRALE tuturor!

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: