Ura si pisoi
de Andrei Ursu
Distributia: Ana-Maria Ursu
Video artist: Cristian Vaduva
Sound design: Ovidiu Zimcea
Design: Alex Iliescu
Ura si pisoi este produs de Teatrul Basca din Timisoara, fiind vazut la Studio Utu (sala apartinand Teatrului National din Timisoara), in cadrul Fest-FDR 2021
Ura si pisoi – LaTeatru.EU
Pe vremuri, vedeam filmele cu mafioti unde un mare gangster impusca cu sange rece zeci de oameni, insa mangaia cu multa dragoste un caine. Da, in acceptiunea Hollywood gangsterii aveau caine, care caine, printre altele, era loial. Bine, nu doar gangsterii, ci si personaje pozitive precum John Wick.
In zilele noastre pe Facebook sunt la moda filmele cu pisici. In limbajul curent, daca vrei sa primesti hate postezi doar pisici. Daca ai o pisica a ta cu atat mai bine: ai si continut original. Daca nu, lucrurile nu sunt atat de tragice: poti distribui clipuri cu pisici (pisoii sunt mult mai gingasi, sunt copiii pisicilor, deci efectul e mai accentuat). Cu pisicile altora, evident.
Ca idee, in multe filme americane se vorbeste despre “cat person” si “dog person”. Eu sunt, in mod evident, cat person. Cu toate astea, chiar si posesorii de caini admit suprematia pisicilor. Adica nu o contesta. Nu vei vedea comentarii negative la filmuletele cu pisici.
Insa pentru unii este ciudat sa vezi pe Facebook un ocean de ura (despre tot si despre toate), printre picaturile caruia mai vezi … filmulete cu pisici. Ele, pisicile, par a fi singurele entitati pe care nimeni nu le uraste. Sunt mai mult decat Elvetia, pe care n-o ataca nimeni: sunt fiintele pe care le iubeste toata lumea.
In spectacolul Ura si pisoi fix asta vedem: un ocean de ura, fiecare uraste pe fiecare din N motive, printre picaturile acestuia vazand … pisici. Multe pisici.
Vedem o actrita, care pare a fi intr-un studio de televiziune, vorbind despre … ura. Pe fundal vedem imagini cu pisici, pe langa diverse imagini de arhiva.
Si apropo de ura, voi stiti in cate cuvinte se afla aceasta ura? Cultura, de exemplu. Lexical vorbind, este cumva firesc ca oamenii culti sa fie plini de ura. Chestiile astea le-am subliniat deseori pe Facebook, deci va dati seama cat de bine m-am simtit sa le aud.
Strict teatral, este un one-woman show multimedia usurel. Un fel de emisiune tv de umor care se petrece in fata ta. Constientizezi niste lucruri, pe care eu le stiam, razi, te simti bine, mai vezi cateva clipuri dragute cu pisici si, fara sa iti dai seama cand a trecut timpul, constati ca a expirat timpul. Iar durata este fix ca a unei emisiuni de umor: sub o ora, sa aiba televiziunea timp si de publicitate.
Nu as avea nimic de reprosat, nu e nimic gresit in acest demers, chiar este nevoie si de astfel de spectacole. Ele pot (re)aduce publicul tv in salile de teatru, sunt liantul perfect. Ceea ce, sa ne intelegem, e un lucru pe care mai multe teatre ar trebui sa si-l propuna.
Ca sa rezum ideea spectacolului: in jurul nostru vedem cu precadere … Ura si pisoi, atat la tv, cat si (cat mai ales) in social media. Unii nu constientizeaza asta, altii accepta si se mandresc cu acest lucru. Cum ar zice corporatistii: unii sunt in denial, altii nu.
O ultima precizare legata de Ura si pisoi: am citit o recenzie pe Liternet unde autorul se intreaba, in mod indirect, daca situatia asta se intampla doar la noi sau este universal valabila. Autorul acelui articol spune ca nu, eu nuantez putin, spunand ca partea cu URA prezenta in atatea si atatea cuvinte este specifica limbii romane. Si, dupa ce pronunti fara sa vrei, zi de zi, de atatea si de atatea ori, cuvantul URA, nu cumva acumulezi in tine ura fara sa constientizezi acest lucru? Nu cumva acest lucru se reflecta si in comportamentul oamenilor? Cuvantul HATE nu este la fel de omniprezent precum URA.
ps1: Spectacolul Ura si pisoi mi-a adus aminte de un banc. Il reproduc mai jos.
Cica la un miting de dinainte de 89 merge un cetatean care nu zicea nimic. Aplauda impreuna cu ceilalti, parea sa fie alaturi de ei, dar nu zicea nimic. Ceilalti strigau URA! URA! URA! si aplaudau, el doar aplauda. Il vede un militian deghizat in civil si il intreaba:
– Tovarase, vad ca esti alaturi de noi, ca aplauzi, dar de ce nu zici nimic?
– Tovarase militian, eu am racit, ma doare gatul, nu pot vorbi. Insa nu este nevoie sa strig, URA este oricum la mine in suflet!
ps2: Ura si pisoi este produs de Teatrul Basca, unul dintre cele 2 teatre independente din Timisoara (celalalt fiind Aualeu Teatru). Ma bucur ca am putut vedea si o productie independenta timisoreana.