Versus – Teatrul Evreiesc de Stat

Versus
Autor: Clemens Bechtel, dupa o idee de Maia Morgenstern
Regia: Clemens Bechtel
Scenografia: Viorica Petrovici
Muzica: Alex Halka
Distributie:
Golda Meir: Dorina Paunescu / Mirela Nicolau
Ana Pauker: Luana Stoica / Katia Pascariu
Golda (tanara) / Asistenta: Viorica Predica / Anka Levana
Ana (tanara): Lorena Luchian / Alina Tomi
Morris Meyersohn, sotul Goldei: Mihai Prejban / George Remes
Marcel Pauker: Darius Daradici / Viorel Manole
Zalman Robinsohn: Mircea Dragoman / Andrei Miercure
Vazut pe data de 8 decembrie 2022, in Sala Mare a Teatrului Evreiesc de Stat
(actorii scrisi cu italic sunt cei care au evoluat pe scena la reprezentatia vazuta de mine)

Versus – Opinie LaTeatru.EU

Versus ne prezinta povestile de viata a doua personaje politice aparent antagonice, ambele de origine evreiasca: Golda Meir (premier al Israelului) si Ana Pauker, ministru de externe al Romaniei in primele guverne comuniste de dupa razboi. Unde au gresit cele 2 de intr-un final au esuat atat in cariera politica, cat si in viata personala? Ce anume leaga cele 2 destine altfel atat de diferite?

Despre Golda Meir nu vreau sa vorbesc foarte mult, nu sunt deloc stapan pe istoria Israelului, stiu doar vag perioada in care ea a condus, stiu foarte putine despre acel razboi (Razboiul de Iom Kipur, desfasurat in perioada 6-26 octombrie 1973; a nu se confunda cu Razboiul de 7 zile din 5-10 iunie 1967), asa ca nu ma pot pronunta in niciun fel. Despre ea ca persoana stiu si mai putine, acest spectacol fiind pentru mine un bun prilej sa-mi imbogatesc cunostintele de istorie (evident, am si citit cateva chestii ulterior).

Insa despre Ana Pauker as vrea sa va vorbesc, caci ea ne intereseaza intr-o proportie infinit mai mare. Este considerata de unii ca fiind printre cele mai malefice politiciene de pe plaiurile mioritice.

Nu vreau sa fac o lectie de istorie, nu vreau sa enumar principalele defecte care i s-au atribuit. Vreau doar sa subliniez niste lucruri, pe care spectacolul acesta le scoate in evidenta.

In primul rand, trebuie sa va spun abordarea personala, cum am receptat spectacolul si cum as fi facut-o acum multi ani. Acum, am aplaudat un spectacol bun, am apreciat jocul actorilor si am privit fascinat la ce vedeam pe scena. Am apreciat abordarea, umanizarea (pe cat posibil) unui personaj sinistru. In fiecare monstru zace un om, ca sa zic asa. Acum cativa ani as fi refuzat din start, “din principiu”, sa vad un asemenea spectacol. Acum chiar ma bucur de el, il savurez. Acum sunt constient ca am de invatat multe si de la oamenii malefici. Ca ma ajuta sa-i cunosc, sa le cunosc latura umana. Nu inseamna ca-i voi dispretui mai putin, ci inseamna ca eu stiu mai multe. Cunosterea inseamna putere, chiar si atunci cand cunosti oameni de care ti-e rusine, ti-e scarba.

In al doilea rand, un alt merit al spectacolului este ca nu cautioneaza personajul, nu ne ofera o imagine idilica asupra lui. Ana Pauker nu este o victima, Ana Pauker nu este nevinovata. Nu intru in detalii, trebuie sa-l descoperiti singuri (simpla citire a DISTRIBUTIEI va da cateva indicii, va sugereaza cum este abordata problema). Pot spune doar ca mi-a placut, ca am apreciat punerea in scena SI din acest punct de vedere.

In al treilea rand, spectacolul pune o problema pe care deseori mi-am pus-o si eu: oare este atat de bine sa faci parte din familia unui astfel de “malefic”? Oare toti “ai lui” o duc bine? De multe ori am constientizat ca nu, ca de fapt faptele rele ale personajului (fie el masculin ori feminin) se rasfrang si asupra celor din jurul acestuia. Valabil si la Ana Pauker (mergeti sa vedeti spectacolul si cititi despre ce s-a intamplat cu cei din jurul ei).

Nu in ultimul rand, ma gandesc ce o fi in sufletul feministelor (bietele de ele!) care privesc acest spectacol. In loc sa se poata bucura de PRIMA femeie care ocupat functia de ministu de externe al Romaniei, ele vor sa ascunda aceasta informatie. Ele evita subiectul. Chiar sunt curios cate feministe au fost in sala si cat de mult au suferit ele.

Altfel, nu pot sa inchei fara sa ma intreb oare ce parere are despre spectacolul Versus unul dintre idolii hipsterimii autohtone, Mihail Sora. Nu-l stiti pe Mihail Sora? Mare pacat. Poate cu ocazia asta aflati si voi pe cine mai idolatrizeaza hipsterimea noastra.

Revenind la teatru, mergeti sa vedeti spectacolul Versus indiferent de opinia voastra despre Mihail Sora, Ana Pauker ori feminism. Sunt sanse ca aceasta opinie sa se schimbe, dar acest lucru nu este neaparat unul rau. Strict teatral, este un spectacol excelent, pe care eu l-am savurat. Si da, pot savura si spectacole despre personaje malefice, oribile. Mai ales cand acestea sunt EXCELENT jucate.