In vizita la domnul Green

In vizita la domnul Green dupa Jeff Baron
Traducere si regie: Eliza Șimșensohn
Distributie: Virgil Ogasanu, Tudor Istodor
Durata: 90 de minute
Locatie: Spectacol apartinand Teatrului Evreiesc de Stat, vazut de mine la Teatrul de Arta din Bucuresti

Teatrul Evreiesc de Stat Ogasanu Istodor In vizita la domnul Green

 

In vizita la domnul Green – Opinie LaTeatru.EU

Anumite detalii, aparent nesemnificative, petrecute inainte de spectacol, imi pot schimba fundamental perspectiva asupra a ceea ce vad. Valabil si la film, dar valabil mai ales la teatru, locul unde fiecare spectacol este mereu altul, chiar daca piesa este INTOTDEAUNA aceeasi.

Despre spectacolul In vizita la domnul Green, unul dintre putinele spectacole nevazute la Teatrul Evreiesc de Stat, auzisem numai de bine. Din cauza problemelor cu sediul, spectacolele acestui teatru se joaca rar, iar cand se joaca, parca intentionat se suprapun cu alte evenimente din calendarul personal. Asta seara, cu riscul de a rata vizionarea unui film destul de asteptat, am decis ca trebuie sa vad ce este cu acest domn Green.

Aventurile personale nu se opresc aici. Ajung mai devreme la teatru, cu peste 30 de minute mai devreme, cer Oanei invitatia si constat, cu satisfactie, ca am fix randul 1 (locurile 1 si 2). Pe langa aspectul pur narcisist, ca ma simt bine sa vad 1 in dreptul meu, mai era si o chestiune tehnica: voi fi foarte aproape de actori. Extrem de aproape. Oricum sala de la Teatrul de Arta e mica, deci nici de pe ultimul rand n-as fi fost departe, insa nimic nu se compara cu randul 1, cu a simti respiratia actorilor din fata ta. Iar faptul ca am stiut cu jumatate de ora inainte ca voi sta pe randul 1 m-a pregatit sufleteste mult mai bine.

In sala, efectiv, am intrat la 7 fix, ora de incepere. Am avut vreo 5 minute la dispozitie sa admir decorul pana sa inceapa spectacolul, timp indeajuns sa imi dau seama ca este vorba despre o camera cu o dezordine aproape perfecta. Din acest motiv, apreciez teatrele fara cortina, teatrele unde poti admira decorul inainte sa inceapa spectacolul. Iti lasa un moment de respiro, un moment de gandire, cateva clipe sa te obisnuiesti cu acea locatie. In acest caz, era clar ca-i vorba de o casa, a domnului Green, unde urma sa se intample ceva.

Pot spune ca eram complet pregatit sa vad spectacolul.

Ce se intampla cand mergi In vizita la Domnul Green? Pai lucruri extrem de interesante: vine in mod constant un tip care-l accidentase pe domnul Green cu ceva zile in urma si care este obligat de judecator sa presteze munca in folosul comunitatii, adica sa il ajute pe domnul Green cu diverse prin casa.

Acum, nu stiu cum ganditi voi, dar eu, indiferent de varsta, as refuza sa primesc in casa pe cineva care m-a accidentat, fie si din greseala. Refuz sa inteleg persoanele care se imprietenesc in urma unui accident, desi nu neg ca se intampla, chiar pot da cateva exemple dintre cunoscuti. Bineinteles, se intampla si in spectacol, cei doi urmand a-si spune unul altuia propriile secrete.

Asa cum vedeti sus de tot in distributie, pe scena vedem doi actori foarte mari, profesorul Virgil Ogasanu si Tudor Istodor. Interpretarile sunt la inaltime, insa din acest punct de vedere nu sunt deloc surprins, asteptarile fiind mari in cazul celor 2.

Ce m-a surprins, fara sa pot spune daca placut sau nu, este durata. Desi pe hartie scrie 90 de minute, spectacolul vazut de mine a durat putin peste o ora (si cinci minute, daca am socotit exact). Pe de-o parte, m-a surprins, ma uitasem la ceas cu putin timp inainte si conform calculelor mele, trebuia sa se mai intample ceva, pe de alta parte sper sa nu se fi sarit peste cateva pasaje, poate importante. Sau poate aceasta este strategia teatrului evreiesc, sa anunte o durata mai mare pe hartie pentru a surprinde spectatorul in momentul actului final.

Problema abordata aici, la modul general, este problema prejudecatilor. Este o tema des intalnita in spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, abordata aici usor diferit. Nu va dezvalui nimic, vreau sa fie o surpriza la fel cum a fost si pentru mine, spun doar ca, intr-un fel, nu sunt de acord cu opinia celui care a scris piesa. Ceea ce, pana la urma, este normal, spectacolele de teatru nejucandu-se doar pentru a fi de acord cu ele, ci si pentru a genera dezbatere, pentru a le putea contrazice. Aici as putea spune ca sunt 50% in (dez)acord cu ideea de baza.

Altfel, modul in care este pusa in scena casa unui batran vaduv, modul in care acesta este interpretat, dialogurile, dinamismul spectacolului, toate mi-au placut si din toate aceste motive va recomand sa vedeti In vizita la domnul Green. Faptul ca sunt in partial dezacord cu ideea este tot un avantaj al spectacolului: mergeti sa-l vedeti si astept sa imi spuneti ce parere aveti voi. Eu evit spoilerele, asa ca ma opresc aici. Va mai zic doar ca gasiti un articol despre spectacol si pe un site simpatic, Palarisme.ro. Domnul Green n-avea palarie, dar ar fi putut avea. Salutari TEATRALE tuturor!

Leave a Reply

%d bloggers like this: