5 tipuri de spectatori enervanti la teatru

In categoria spectatori enervanti intra o gama larga de spectatori: cei care vorbesc cu voce tare, cei care mananca (da, am intalnit, uneori in aceasta categorie intra chiar si respectati critici, cu sau fara ghilimele), cei care beau si apoi ragaie (am intalnit asta la un tip: a baut o gura sanatoasa de cola, a ragait, apoi si-a cerut scuze), cei care (a)dorm si sforaie in timpul spectacolului si, bineinteles, cei care butoneaza telefonul.

Eu despre acestia din urma voi vorbi. Si voi da exemplu de 5 tipuri de spectatori enervanti intalniti de mine de-a lungul timpului. In vreo 3 cazuri stiu ca veti ramane mirati, socati de-a dreptul, dar unii dintre voi stiu ca-mi vor da dreptate. Asadar: 

 

Batranul/batrana care are telefon cu taste si-l butoneaza

 

Multi spun ca in cazul telefoanelor destepte nici nu ar trebui folosita sintagma Butonat telefonul, dar na, trecem peste. Ideea e ca-n cazul telefoanelor clasice, cu taste, se aude cand sunt butonate chiar daca telefonul este dat pe silent. Se aude apasarea butoanelor. Si e al dracului de enervant.

Mentionez un lucru: tot intalnesc astfel de spectatori la teatru. La film mai putin, probabil pentru ca in mall-uri, unde tot merg eu, se duc doar spectatori din aia cu telefoane destepte. La teatru merg (si) din astia conservatori, inapoiati tehnologic.

 

Femeile care-si cauta telefonul intr-o geanta ticsita

 

Nu este o chestiune misogina. Nu am nimic cu spectatoarele de teatru, multe dintre ele sunt foarte cuminti si sfioase. Vorbesc, insa, de usoara diferenta dintre un barbat uituc si o femeie uituca. Uituc/a, adica persoana care a uitat sa-si inchida telefonul (ori sa-l dea pe silent). Cand barbatul face asta, telefonul suna cateva secunde, barbatul il scoate din buzunarul de la pantaloni ori buzunarul de la sacou si il inchide. Ma rog, sunt unii mai in varsta care se misca mai greu, dar credeti-ma ca nimic nu se compara cu o femeie careia ii suna telefonul si care-l cauta in geanta timp de 3 minute. Care telefon se incapataneaza sa sune, nu s-ar opri nici de-al dracu’.

Exista, intr-adevar, si spectatoare care-si tin telefonul in pantaloni (in blugi) si care se comporta barbateste in acest caz. Spre fericirea noastra, a celorlalti, din ce in ce mai multe spectatoare de genul.

 

Batrani care se misca greu

 

Va ziceam mai sus de femei vs barbati si cat de usor e pentru barbati sa isi inchida telefonul. Acum va mai dau o diferenta: tineri vs batrani. Un tanar, fie el si (usor) cocalar, are dexteritatea de a-si manevra rapid telefonul. Un domn in varsta, insa, se va misca cu incetinitorul. Si, bonus, caci apelurile sunt mai importante decat spectacolul, unii batrani tin mortis sa-si puna ochelarii, sa se uite cine suna si abia apoi sa isi inchida telefonul. Caci, cine stie, poate a sunat Obama si ei il resping.

 

Cei care fac poze cu blitzul si/sau sunetul pornit/e

 

Sa ne intelegem: la majoritatea spectacolelor este interzis fotografiatul. Exista fotografi oficiali, ei fac pozele. Noi, restul, suntem spectatori si trebuie doar sa privim spectacolul.

Acum, poate aveti impresia ca e in interesul teatrului sa nu facem poze, caci ei vor doar fotografii profesioniste, de la fotografii oficiali. E adevarat, dar doar partial. Mai este, insa, un motiv: pentru confortul nostru, al celorlalti spectatori.

Din pacate, exista o interdictie clara, fara a fi prevazute si sanctiuni. Unii oameni intreaba #pebune si fara sa rada: Si daca fac poze ce-mi fac? Ma dau afara din sala? Cumva, le dau dreptate acestor spectatori: chiar ar trebui dati afara din sala.

Cei mai enervanti dintre ei sunt spectatorii care fac poze cu blitz-ul pornit (caci e prea intuneric, nu iese buna poza fara blitz) si cei care fac poze cu sunetul pornit. Unii-si dau seama de situatie (fie pentru ca li s-a facut observatie, fie pentru ca au un minim de bun simt), altii continua sa faca poze in acest fel. Am fost la un spectacol de teatru, la Pitesti, singurul spectacol vazut acolo, unde din spate se faceau poze cu blitzul in mod constant. De la un capat la celalalt al spectacolului. Groaznic de enervant.

Bine, pe langa blitz, la fel de enervant este si telefonul pornit cu luminozitatea data la maximum. Nu-mi dau seama daca acei oameni nu stiu sa regleze luminozitatea ori pur si simplu nu vor s-o faca. Nesimtire sau prostie? Grea dilema.

 

 

 

Cei cu huse nepotrivite

 

Eh, aici veti rade, deja radeti de fapt, dar chiar am intalnit doua astfel de situatii. Una dintre ele a fost realmente socanta. A doua este, cumva, fireasca. Este o continuare a unor puncte evocate mai sus.

Incep cu prima, una care m-a distrat si m-a socat in acelasi timp. Eram la un festival in provincie, era intuneric in sala si, la un moment dat, se vede telefonul FOSFORESCENT al unui tip. Ma rog, nu telefonul era fosforescent, ci husa lui. Fosforescent nu la figurat, ci la propriu: se vedea in intuneric. Se vedea intens. Strica toata ideea spectacolului. Problema era ca tipul era in raza mea vizuala. Era cu 3 randuri in fata mea, in directia privirii mele. Nu stiu cum se vedea din alte colturi ale salii, dar eu il vedeam perfect. Si ma enerva maxim.

Pentru ca era, totusi, destul de aproape, am putut vedea ca avea Iphone. Nu stiu de care, ultimul sau mai vechi, dar se vedea sigla pe spate. La fel de vizibila si de intensa in intuneric. Nu zic, daca as avea si io ultimul model, probabil mi-as lua o Husa Iphone XS fosforescenta. E de efect, arata misto. Probabil era si originala. Doar ca, daca as avea asa ceva, constient fiind de ceea ce am in buzunar, nu as scoate-o (ostentativ) intr-o sala intunecata (aka la film sau la teatru). Pur si simplu m-as abtine sa fac asta.

A doua situatie priveste husele acelea care se inchid, care-ti acopera nu doar spatele, ci si fata telefonului. Despre ele poate ar trebui sa scriu mai mult, posibil un articol distinct. E drept, nu aici, nu e blog de tehnologie, ci blog de teatru. Aici spun, insa, ca marele defect al acelei huse este ca nu poti manui telefonul direct, din buzunar. Ca sa dau ca exemplu tot Iphone-ul, in cazul unei huse normale poti inchide si debloca telefonul in cateva clipe, fara sa fie nevoie sa-l scoti din buzunar. De inchis poti sa inchizi si un telefon cu Android, insa la Iphone blocatul/deblocatul se face simplu dand in sus sau in jos un mini-butonas (sau cum sa-i spun?) lateral.

Acum, repet, discutia despre asa ceva este ampla. Sunt o gramada de Huse Iphone XS complete foarte faine. Nu le neg utilitatea, nu-i condamn pe cei care le prefera. Spun doar ca atunci cand esti spectator de teatru si ai telefonul, Iphone sau Android, ferecat intr-o astfel de husa, e bine sa te asiguri dinainte ca e inchis ori pe silent. Trebuie sa fii constient ca iti va lua mult mai multe secunde (pretioase) pana sa-l inchizi, timp in care vei deranja atat spectatorii, cat si actorii.

Acum e randul vostru sa-mi vorbiti despre spectatori enervanti. Ceva experiente teatrale misto, asta astept de la voi 🙂

Lasă un răspuns