Bucurie si fericire (Orom es boldogsag) de Csaba Szekely
Distribuția
Zita FODOR PIROSKA
Elek NAGY ISTVAN
Dénes KOVÁCS KÁROLY
Bela ORBÁN LEVENTE
Julia BADICS PETRA
Tekla SZÁSZ RÉKA
Adam BENEDEK BOTOND FARKAS
Scenografia și light design ÁNDI GHERGHE
Muzica KOVÁCS KÁROLY
Regia artistica ÁNDI GHERGHE
Produs de Teatru 3G Targu Mures, vazut la Timisoara, la Fest-Fdr 2018
Bucurie si fericire – Opinie LaTeatru.Eu
Acum cativa ani, prin tinerete, cum imi place mie sa ma laud, eram mult mai putin tolerant. Aveam multe prejudecati, de multe dintre ele incerc sa scap. Incerc sa ma scutur de ele, ca un fel de dovada de maturizare. Unele mi-au ramas intiparite-n minte, de ele refuz sa scap, le consider firesti, de altele am scapat ori sunt pe cale sa scap.
La un moment dat, intr-o discutie pe tema prejudecatilor, cineva-mi spusese ca am le am pentru ca am trait intr-un mediu unde nu am avut de-a face cu persoane atat de diferite. Desi capitala este, altfel, suprapopulata si, macar in teorie, avem cetateni cam din toate categoriile, in fapt diversitatea se invata cu adevarat in alte zone din tara. In Ardeal cu precadere. Si nu ma refer doar la cea etnica, ci si la cea religioasa. In Bucuresti singura dihotomie reala este, la modul general, intre credinciosi si atei. Intre cei care vor spitale si cei care vor catedrale, chiar daca-s convins ca sunt multe alte nuante in ambele tabere.
Discutia, in sine, era despre gay. Concluzia, fara sa fie neaparat legata de gay, era ca atunci cand te afli intr-un loc unde esti tot timpul majoritar, nu-ti dai seama cat de importante sunt drepturile minoritatilor. Doar ca nu esti chiar tot timpul majoritar si te poti lovi de prejudecatile oamenilor fara sa-ti dai seama. Poate majoritatea e formata e din oameni de pana intr-o suta de kile, deci cei masivi, cu greutate, pot constitui la un moment dat o problema. La fel cum, intr-un anumit context, fumatorii pot fi majoritari, deci isi pot impune punctul de vedere. Ori invers, sa fie discriminati.
Pe cale de consecinta, drepturile minoritatii nu trebuie gandite unilateral, egocentrist, ci trebuie gandite la nivel de principiu. La un moment dat, daca o tabara exagereaza intr-o privinta, este neimportant care tabara va exagera, se va ajunge la situatii absurde.
Revenind la acea discutie si la acea persoana, imi zisese o chestie interesanta: sa stii ca in privinta gay-ilor, Ardealul este mai tolerant. Acolo stiu cum e sa te afli in minoritate, deci oamenii sunt mult mai deschisi, per total, in ceea ce priveste ideea de minoritate.
Prin multiplele mele peripluri prin Ardeal, nu mi-am pus niciodata problema sa ma interesez, sa cercetez subiectul. Cumva, intr-un coltisor al memoriei, mi-a ramas chestia asta, gata sa iasa la suprafata atunci cand va fi cazul.
Si se pare ca a fost cazul in mod indirect, datorita unui spectacol de teatru: Bucurie si fericire. Lasand la o parte spectacolul in sine, lasand la o parte realizarea sa strict teatrala (cum este jucat), lasand la o parte modul in care este narata povestea (cercuri concentrice, se revine asupra situatiei mai din trecut, se sapa si mai adanc, se spun povesti care au legatura si care, impreuna, formeaza intregul; adica acelasi stil ca la spectacolul 10, de acelasi autor, vazut in debutul Fest-Fdr 2018), mi se pare extrem de importanta ideea de baza: minoritate in cadrul minoritatii.
Caci despre asta este vorba in spectacol: despre niste maghiari gay. Maghiari din Romania, sa ne intelegem. Ei, in orice comunitate, erau minoritari: in cadrul comunitatii maghiare din Romania, per ansamblu, dar si in cadrul comunitatii gay.
Cum este comunitatea gay din cadrul comunitatii maghiare? Pai este fix ca peste tot: ascunsa, camuflata uneori de casatorii de fatada, cu foarte multe persoane care-si ascund orientarea. Homofobii lor sunt la fel ca homofobii nostri, sunt la fel de conservatori si, zic unii, incuiati, chiar daca asta nu inseamna neaparat ca sunt oameni rai. Asta nu inseamna ca un homofob nu poate avea, altfel, si calitati.
Vazand spectacolul Bucurie si fericire, mi-am amintit de diversele marsuri gay, petrecute de-a lungul timpului. La primele marsuri gay, pe vremea cand eram un adversar, chiar daca nu PUBLIC, caci nu eram blogger, iar facebook nu exista, toata lumea era revoltata pe coloritul marsului. Pe faptul ca oamenii aia aveau pene-n cap, aveau ditamai prezervativele. In fapt, oamenii aia tineau neaparat sa arate ca sunt DIFERITI. La ultimele marsuri, la ultimul cu precadere, un mars la care au participat foarte multi heterosexuali (bravo lor, fara nicio urma de ironie), mesajul a fost exact invers: NOI SUNTEM LA FEL CA VOI! S-a marsaluit in tricouri albe, la acel mars, daca te duceai, constatai ca oamenii aia sunt FIX ca tine. Cu totii suntem unici, nu vei gasi doi oameni identici, dar PER TOTAL suntem LA FEL. Suntem OAMENI. Un mesaj corect, mult mai percutant decat mesajele precedente.
Si fix asta demonstreaza si spectacolul, avand marea calitate de a o face fara patima. Homosexualii nu sunt nici buni, nici rai, la fel cum homofobii nu sunt niste animale, niste bestii. Sunt cu totii oameni. Nu de OAMENI trebuie sa ne ferim, ci de conceptiile lor, pe care, la un moment dat, le vom putea schimba. Caci, oricat ati spune ca nu se poate, Romania anului 2018 este MULT diferita de Romania anului 1999 (atunci cand au fost oficial dezincriminate penal raporturile sexuale dintre persoanele de acelasi sex). Si asta nu doar pentru ca tinerii actuali au alta mentalitate, este vorba si de gandirea diferita a persoanelor care traiau si atunci. O persoana care atunci avea 15-20 de ani, care are acum 35-40 de ani, gandeste TOTAL diferit dupa aproape 20 de ani. S-a schimbat si el, credeti-ma, societatea l-a schimbat.
Iar spectacole precum Bucurie si fericire pun umarul la aceste schimbari de mentalitate. Si trebuie incurajate. In incheiere, va reamintesc si faptul ca are un stil de a relata povestea care, in sine, se poate dovedi interesant. Pe care, daca nu l-ati inteles din sumarele mele explicatii de mai sus, va trebui sa-l descoperiti singuri. Ceea ce va incurajez sa faceti.