Cine l-a ucis pe tata?
dramatizare de Mihaela Michailov dupa romanul omonim de Édouard Louis
REGIA: Andrei Majeri
DRAMATURGIA: Mihaela Michailov
SCENOGRAFIA: Adrian Balcau
COREGRAFIA: Andreea Gavriliu
SOUND DESIGN: Adrian Piciorea
PREGĂTIREA MUZICALA: Alexandra Stefan
ASISTENT REGIE: Alex Mirea
Distributie:
Adelin Tudorache
Alex Iezdimir
Eduard Chimac
Hunor Varga
Iustin Danalache
Vlad Ionut Popescu
Vazut in Sala Mare a Teatrului Ioan Slavici din Arad in cadrul Festivalului International de Teatru Nou Arad 2024
Cine l-a ucis pe tata? – Opinie LaTeatru.EU
Eu sunt o persoana paradoxala din multe puncte de vedere. Ca spectator de teatru sunt extrem de paradoxala. Nu doar in privinta gusturilor, ci si in privinta comportamentului meu teatral. In acest caz, deloc singular, am vazut un spectacol bucurestean tocmai la Arad. Ma rog, am vazut mai multe spectacole bucurestene. Caci d-aia te duci sute de kilometri, pierzand peste 20 de ore in total, ca sa vad ce as putea vedea si-n Bucuresti. Logic, nu?
Trecand peste aspectele paradoxale care ma privesc, relatia mea cu spectacolul Cine l-a ucis pe tata? este una dubioasa. Eu il vazusem in Bucuresti, insa intr-un snur, intr-o repetitie cu prietenii, ca sa ma exprim astfel. De atunci nu l-am mai prins, caci era vesnic sold-out. Partea si mai interesanta este alta: in Bucuresti se joaca la sala mica de la Metropolis. Ma rog, nici sala mare nu e foarte mare. Sala aradean, cu capacitate totala de 450 de locuri, este una evident mai mare.
Dar nu neaparat capacitatea salii este cea relevanta aici, ci marimea scenei. Am schimbat cateva cuvinte cu regizorul Andrei Majeri inainte de spectacol si el imi zicea ca il voi vedea pe o scena mare. SPERA sa iasa bine. Nu stiu daca era modestie, era teama ori pur si simplu spectacolul se vede si se simte altfel intr-o sala mai mica, insa recunosc ca am avut norocul de a sta foarte in fata (randul 3). Am fost aproape de scena, aproape de actori, am fost acolo, in miezul actiunii.
Legat de amintiri, desi am vazut anul acesta acel snur, nu-mi mai aminteam foarte multe. Cert este ca spectacolul, in forma actuala, este mult mai lung (asta pot confirma) si este foarte intens, foarte energic (Andreea Gavriliu nu poate lucra la spectacole STATICE!), foarte dinamic, foarte profund fara sa ignore umorul.
Are referinte politice (e drept, din Franta, dar pot fi gandite si vizavi de Romania), are referinte sociale, educationale, vorbeste si despre masculinitate toxica, despre sexualitate reprimata (Edi, personajul principal, diminutivul de la Eduard, numele autorului cartii, este gay), despre bullying, despre munca fizica in exces. Sper ca n-am uitat ceva.
Marele merit al montarii este obiectivitatea vizavi de tatal lui Edi: nu este nici victima (nu i se plange in exces de mila), nici vinovat. Este undeva intre, o zona neutra din care spectatorul poate judeca singur, din propria perspectiva, bazandu-se pe propria experienta de viata.
Mi-a placut faptul ca spectacolul nu a fost montat ca one-man show, ar fi putut iesi un spectacol mult prea static, mult prea putin vizual. Nu vedem un singur Edi (Edy? Eddy? oare cum ar trebui sa scriu?), ci mai multi, probabil la varste diferite, in ipostaze diferite. Tatal este unul singur, insa Edi (prefer sa-l scriu asa, mai autohton!) este gasibil in mai multe exemplare. Prin asta s-ar putea sugera faptul ca Edi se schimba foarte mult si foarte repede, tatal ramanand cumva acelasi.
Politic vorbind, imi permit sa spun ca spectacolul (de fapt textul, cartea) Cine l-a ucis pe tata? este un manifest socialist in toata regula: familia conservatoare, nu neaparat din motive religioase, nu-si accepta fiul atat de diferit, intai si intai pentru ca “rade tot satul de noi”, iar apoi statul, societatea, ii pune la munca pe asistati. Deci socialism pe toate planurile. Unul bine argumentat, cu un caz, nu e clar daca regula sau exceptia de la regula, care chiar te pune pe ganduri. Insa tot socialism ramane. Ma rog, intelectualitatea franceza a fost dintotdeauna de stanga, asa ca nu ma mira socialismul acesta evident care razbate din acest spectacol.
Nu pot sa nu inchei fara sa laud prestatia exceptionala a actorilor. Desi numele lor poate nu va spun nimic, toti 6 au format O ECHIPA, echipa care merita toate laudele si toate aprecierile. Evident, echipa a avut si un coordonator (ori poate chiar 2), deci aceste laude si aprecieri se impart intre actori si acesti coordonatori. Felicitari tuturor oricum, au facut o treaba minunata.
Nu e o intamplare faptul ca spectacolul este tot timpul sold-out: pur si simplu toata lumea care l-a vazut il lauda si eventual mai si vrea sa-l revada. Are toate motivele sa faca aceste lucruri.
Cine l-a ucis pe tata? este un spectacol exceptional din toate punctele de vedere. Daca sunteti familiarizati cu politica Frantei, s-ar putea sa intelegeti chiar mai multe. Sa il savurati complet, ca sa zic asa.
Asa ca mergeti si voi la spectacolul Cine l-a ucis pe tata?, fie ca-l prindeti in vreun festival, fie ca mergeti la teatrul unde a fost conceput. Stiu ca-n perioada imediat urmatoare se va juca in cadrul FITO (de la Oradea), insa nu stiu cand cititi voi acest articol. Oricum ar fi si oriunde s-ar juca, este un spectacol care merita vazut!