Cum sa distrugi o piesa – Grand Cinema & More

Cum sa distrugi o piesa (titlul original: The play that goes wrong)
Regia: George Dogaru
Distributie:
Ada Gales/Andreea Samson
Ilona Brezoianu/Andreea Mateiu
Vlad Logigan/Dan Radulescu
Razvan Oprea/Pavel Barsan
Silviu Mirceascu/Adrian Anghel
Angel Popescu/Andrei Mateiu
Marin Grigore/Radu Micu
Bogdan Cotlet/Catalin Babliuc
Distributia din 2 decembrie, ora 17 (reprezentatia vazuta de mine):
Ada Gales
Andreea Mateiu
Pavel Barsan
Vlad Logigan
Bogdan Cotlet
Angel Popescu
Adrian Anghel
Marin Grigore
Produs de Wonder Theatre & Grand Entertainment, se joaca la Grand Cinema & More (Mall Baneasa)

Cum sa distrugi o piesa – Opinie LaTeatru.Eu

 

Exista asa numitele spectacole de teatru despre teatru. Personajele joaca rolul unor actori, vedem cum se face un spectacol, vedem ce se intampla in spatele scenei. Un amic de-al meu, viitor regizor (de succes, zic eu) imi spunea ca doar regizorii/dramaturgii/scenaristii autisti, antisociali, fac astfel de spectacole/filme. Cei care nu traiesc nimic, care nu stiu sa faca spectacol/film despre altceva decat despre munca lor.

Exista, insa, o alta categorie de oameni, de dramaturgi, de scenaristi, care fac spectacole/filme prin care isi ironizeaza breasla. In fapt, deseori se autoironizeaza.

Imi amintesc cu placere de comedia This is the end. Este o reala placere sa vezi cum niste actori de prim rang se autoironizeaza. Pe ei, carierele lor, pe colegii lor de breasla. Absolut superb, mai ales daca stii mai multe, daca stii exact la adresa cui este ironia.

Acum trebuie sa va zic ce mi-am dorit atunci cand am vazut filmul This is the end. Care a fost PRIMA mea dorinta, neindeplinita pana acum: cum ar fi sa fie facut un echivalent teatral al acestui film? Cum ar fi sa vad in fata mea un spectacol de genul?

Partea misto este ca chiar s-a facut. Sub titlul original The play that goes wrong, un mega-succes pe Broadway, tradus la noi Cum sa distrugi o piesa, echivalentul cinematografic al filmului This is the end CHIAR EXISTA.

La acest spectacol trebuie sa faci 2 lucruri. Primul: sa fii atent, in fiecare moment, la decor, caci decorul este foarte flexibil. Demontabil. Distrus. Pardon. Dinamic. Al doilea lucru, daca poti, desi e cam greu, este sa fii atent la actiunea propriu zisa. Caci pe acolo s-au petrecut ori urmeaza sa petreaca niste violente. O crima (sau mai multe) urmata/urmate de o ancheta. Poti oare sa fii atent la o ancheta atat timp cat nimic din decor nu este fix?

Si cand ma refer la decor ma refer inclusiv la persoanele vii, caci na, cadavrul carat dintr-o incapere in alta poate da, la o adica, o mana de ajutor. Daca altfel nu poate fi carat…

Acum, sincer, va rog sa luati in considerare ambele titluri. Titlul original te duce cu gandul la ceva complet gresit, e drept, tipul de greseala in matematica unde, intr-un final, dupa greseli repetate, ajungi la rezultatul corect; titlul romanesc te duce cu gandul la modalitatea prin care poti sa strici un text bun. Sau, ma rog, sa-l distrugi intr-un mod cat se poate de placut.

Ca si cum un pustan ar gasi o pictura, ar impodobi-o cum ar putea si el si, la final, opera rezultata ar fi … senzationala. Ma rog, depinde de gusturi 🙂

E gresit ceea ce scriu? Intelegeti ceva? Daca nu, e perfect. Aia e si ideea spectacolului :)) Iar montarea spectacolului intr-o sala de cinema de mall este alegerea perfecta. Este tipul de spectacol care TREBUIE sa faca cumva sa tina criticii la distanta. Cum i-ai putea tine la distanta altfel decat ducandu-i intr-un loc unde, mai mult ca sigur, ei nu vor calca? Daca, totusi, se vor incumeta sa mearga, mirosul de popcorn ii va deturna definitiv din drumul spre sala de cinema. Adica de teatru.

Daca nu esti fitos, daca-ti place sa razi, daca-ti plac lucrurile complet gresite, care incalca orice reguli, si daca-ti displac criticii de teatru (trebuia, oare, sa zic si asta?), mergi sa vezi Cum sa distrugi o piesa? Eu am vazut-o si, pentru ca nu-s critic, am refuzat sa distrug, la mine #peblog, acest spectacol. De fapt, un astfel de spectacol ar trebui sa devina etalon: cine scrie de rau despre el este critic; cine scrie de bine este altceva, ziarist, blogger, spectator pasionat de teatru. Ori critic in denial :))

Stiu, nu v-am zis nimic despre povestea spectacolului. Si nici n-o sa va zic. Trebuie sa dati o fuga pana la mall sa vedeti Cum se distruge o piesa. Apoi reveniti acilea si distrugeti-mi acest articol. Dezmebrati-l, faceti-l bucati. Vedeti voi exact cum se face 🙂

Lasă un răspuns