Da-i bice
de David Mamet
traducerea: Razvan Enciu
regia: Razvan Enciu
scenografia: Ioana Butnariu
concept scenografic: Ruxandra Bobleaga & Maria Stefanescu
fotografii: Andrei Gindac | Two Bugs
Distributie:
Alexandru Conovaru
Bogdan Farcas
Ioana Nichita
Se joaca la Sala Noua a Teatrului de Comedie
Da-i bice – Opinie LaTeatru.EU
Cunosc persoane care-s absolut fascinate de “povestile despre filme”, despre povestile din spatele producerii filmelor. Eu sunt mult mai interesat de produsul final, de ceea ce-mi transmite el. Povestile acestea sunt interesante, dar as vrea sa le vad rar, ca un fel de iesire din zona de confort.
Cand vad la teatru astfel de povesti, tind sa fiu mai atent la aspectele teatrale decat la povestea cinefila din spate. Asta in teorie. La modul general.
In practica, Da-i bice este si nu prea despre film. La prima vedere este despre film, despre cum un producator de filme are de ales intre a produce un film comercial despre o inchisoare, ceva extrem de dur, de sangeros, ceva ce place publicului, si ecranizarea unei carti jumatate religioase, jumatate de dezvoltare persoana, o carte din aceea revelatoare despre cum cineva si-a gasit drumul spre credinta.
La a doua privire, este de fapt o lupta in care filmele sunt doar un pretext. Pentru primul film, cel comercial, insista un prieten foarte bun, un barbat, care reusise sa obtina promisiunea unui mare actor de a juca in film. Pentru al doilea film insista noua secretara, o tanara foarte atragatoare, care simte ca acea carte i-a schimbat viata.
Alexandru Conovaru este producatorul care are de ales intre cel mai bun prieten si noua sa cucerire. Isi joaca foarte bine partitura, este o persoana care nu stie pana-n ultima clipa ce sa aleaga, pe cine sa prefere. Are argumente pentru ambele filme, decizia fiind pur si simplu a lui. Decizia lui va avea fundamente comerciale, fundamente cinematografice ori va fi una luata pur si simplu cu inima? Ori poate cu alt organ…
Bogdan Farcas este acel prieten care simte ca noua secretara ii incalca teritoriul, ca relatia lui privilegiata cu marele producator ar putea fi afectata. Mi-a placut interpretarea lui Bogdan Farcas, e a treia oara cand il vad pe scena de teatru (Toxic de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti, respectiv Totul sau nimic al Companiei Wonder Theatre), chiar daca din punctul meu de vedere a fost un pic exagerat. A fost PREA agresiv, a urlat PREA tare.
In plus, am o problema si cu traducerea textului din limba engleza. Stiu ca unii vor rade, dar trebuie sa-mi spun si eu of-ul undeva. Asadar, limba engleza este una foarte saraca in injuraturi. In engleza, exista un universal “fuck you”, pe care un englez ori un american enervat il repeta de zeci de ori. Limbile latine, inclusiv “limba noastra stramoseasca”, sunt mult mai bogate in asa ceva. Drept urmare, atunci cand aud pe cineva repetand obsesiv aceeasi injuratura mi se pare ceva nenatural. Din acest motiv, cand m-a iritat sa-l aud pe Bogdan Farcas (ma rog, personajul interpretat de el) repetand obsesiv “du-te-n mortii ma-tii”. Ar fi putut alterna injuraturile. Ar fi putut etala o gama intreaga de injuraturi, asa cum ar face un geto-dac de pe aceste meleaguri. Ar fi sunat mult mai romaneste. Un “Du-te in mortii ma-tii” repetat obsesiv este ceva ce nu mi-as dori sa aud, chiar daca in original, in engleza, as auzi acel “fuck you” de zeci de ori. Poate SI de asta nu-s eu asa mare fan al limbii engleza.
Revenind la interpretari, cea mai buna de pe scena a fost de departe Ioana Nichita. A avut cand sexy, cand asertiva, cand calma, cand enervata, cand zambitoare, cand suparata. A avut cel mai putin liniar personaj. Cel mai greu de interpretat, daca ma intrebati pe mine. Foarte buna, foarte expresiva, a atras toate privirile si nu doar pentru cat de bine arata.
In final, repet ce ziceam mai sus: partea cinefila ramane intr-un plan indepartat, este un pretext, este ceva simbolic. De fapt, Da-i bice este vesnica lupta de teritoriu intre cel mai bun prieten si o persoana de sex opus proaspat aterizata in peisaj. Cine invinge va trebui sa descoperiti singuri. Dar, de fapt, indiferent de invingator, problema pusa e aceeasi.
Asadar, draga cititorule, Da-i bice spre Teatrul de Comedie pentru a vedea spectacolul Da-i bice. La final, poti incerca sa raspunzi singur la intrebarea: A actionat sau nu corect? Eu spun din start: orice decizie ar fi luat ar fi fost una gresita.