Totul sau nimic – Wonder Theater

Totul sau nimic
dupa Glenngary Glen Ross de David Mamet
Regia: Razvan Oprea
Distributie:
Paul Ipate
Monica Odagiu
Lari Giorgescu
Andrei Mateiu
Silviu Mircescu
Eduard Adam
Pavel Barsan
Bogdan Farcas
Vazut la Sala Gloria pe data de 1 martie

Totul sau nimic – Opinie LaTeatru.EU

Totul sau nimic ne spune povestea mai multor agenti imobiliari antrenati sa fie cu adevarat rechini. O sefa foarte sexy, dar in acelasi timp extrem de vulgara ca exprimare si extrem de cinica ii obliga pe toti angajatii unei filiale sa calce pe cadavre pentru a fi eficienti. Pentru a vinde. Pentru a fi in top. Cum reusesc ei sa faca asta si ce se alege de ei ramane sa descoperiti singuri.

Dupa ce ati aflat povestea pe scurt trebuie sa va spun primul lucru care sare in ochi atat de afis, cat si in sala de spectacol: un spectacol extrem de licentios. Injurii peste injurii. In sala erau prezenti cativa spectatori mai in varsta care nu pareau foarte incantati de ce auzeau. Nu s-au exprimat cu voce tare, insa era evident ca nu-s multumiti de ce aud.

O mica paranteza: teatrele de cartier, precum Teatrul Masca ori Sala Gloria (fostul Cinema Gloria) atrag mai multi oameni in varsta decat teatrele centrale. Motivul este simplu: daca locuiesti in cartier si vrei sa mergi la teatru fara un efort prea mare, te duci la sala de langa tine. Multi batrani evita teatrele centrale din comoditate. Din acest motiv, primarul Negoita, de la sectorul 3, chiar a cucerit o buna parte a electoratului sau refacand fostul Cinema Gloria. Nu stiu acum daca acesti spectatori in varsta vor da sau nu vina pe el pentru spectacolele in sine.

Revenind la injuraturi, vreau sa spun ca ele sunt PERFECT justificate. Cand seful injura, angajatii lingai preiau limbajul sefului. Nu doar ca injura, dar tind sa injure folosind ACELEASI cuvinte. Imita ca niste papagali. Au impresia ca daca vor injura exact ca seful acesta din urma va aprecia acest lucru. Nu se intampla intotdeauna asta, dar ideea este ca spectacolul fix asta voia sa ne arate.

Un ultim aspect legat de injuraturi: textul este original in engleza. In aceasta limba, majoritatea injuraturilor contin cuvantul FUCK. Limba romana este mult mai bogata in injuraturi. Drept urmare, ceea ce pare cumva NATURAL in engleza pare MULT MAI FORTAT in romaneste.

Evident ca intotdeauna vor fi spectatori care nu vor dori sa auda injuraturi la teatru. Eu le zic pudici. Oameni care considera ca la teatru trebuie sa auda discutii profunde, la teatru trebuie sa te educi, la teatru trebuie sa poti merge cu copilul. Daca ei aud destule injuraturi pe strada, de ce si-ar dori sa le auda si la teatru?

Nu sunt de acord, eu consider ca un spectacol bun este un spectacol realist. Ceea ce Totul sau nimic CHIAR este.

Trecand peste acest aspect, sunt de apreciat interpretarile: atat sefa Monica Odagiu, cu o prezenta SCURTA dar intensa, MEMORABILA, cat si ceilalti agenti (plus politistul venit sa ancheteze, vedeti voi in spectacol ce anume) au interpretari foarte bune. Fiecare agent imobiliar este diferit, dar in felul sau stereotipic. Daca ati avut de-a face cu agenti imobiliari sigur ii veti recunoaste printre personajele de pe scena. Consider ca intai si intai actorii au fost bine alesi. Fiecare pare ca interpreteaza rolul corect, rolul care i se potriveste.

De altfel, cam aceasta a fost senzatia generala dupa ce am vazut spectacolul Totul sau nimic: totul este bine ales, este la locul sau. Inclusiv injuraturile, atat de deranjante pentru unii, sunt acolo unde trebuie sa fie. Sunt acolo cu un scop. Nu trebuie sa iti placa. Ele sunt acolo pentru a-ti arata ceva, pentru a contura corect personajele.