Dragonul de Aur – Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe – D-butan-t 2019

Dragonul de aur
Text: Roland Schimmelpfennig
Traducere: Ioana Petre
Regie: Catinca Draganescu
Scenografie: Ioana Pashca
Coregrafie & Muzici: Simona Deaconescu
Actori: Costi Apostol
Claudia Ardelean / Anca Pitaru
Elena Popa
Sebastian Marina
Ion Fiscuteanu jr.
Vazut la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe, in cadrul D-butan-t 2019

Dragonul de Aur – Opinie LaTeatru.Eu

Trecand peste interpretare si alte aspecte strict teatrale, despre care gasiti comentarii in recenziile clasice, mie mi-a ramas in minte o intrebare, o dilema: cum as reactiona daca as gasi in farfurie un dinte insangerat? Aici, pe acest blog, nu gasiti recenzii, ci impresii si ganduri legate direct ori indirect de anumite spectacole.

Putina contextualizare. Textul este scris de un meant, din capitala tarii, Berlin, si vorbeste despre un restaurant asiatic incert (vietnamezo-tailandezo-coreeano-chinezesc) situat in China Town. Acolo munceau la negru 5 imigranti asiatici. Fara sa ni se spuna explicit ca actiunea s-ar petrece in Berlin, putem presupune ca se poate petrece oriunde. Chiar si la Bucuresti, desi nu stiu nimic despre al nostru China Town. In sens invers, in loc de imigranti asiatici putem avea imigranti romani, bulgari, basarabeni ori kosovari.  De ce este relevant China Town-ul, ca loc de desfasurare a actiunii? Pentru ca este in teorie un loc care functioneaza altfel, cu reguli proprii. Un loc usor anarhic, ori anomic, ca termenul pare mai aproape de adevar. Un loc unde asiaticii ar fi trebuit sa se simta mai bine, mai ca acasa, mai putin straini.

Sa ne imaginam, deci, ca un client gaseste un dinte cariat si insangerat in farfurie. Nu il gaseste la inceput, ci la final, cand terminase de mancat. Voi ce ati face? Voi cum ati reactiona daca cineva v-ar povesti ca a gasit Asa ceva? L-ati crede?

Cati dintre noi s-ar gandi empatic la cel care si-a pierdut dintele? Cati dintre noi, de fapt, ne-am gandi la altul si nu la noi?

In cazul meu, lucrurile sunt complicate. Pana sa vad acest spectacol, nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa gandesc altfel. As urla, m-as certa, as chema managerul, as refuza sa platesc. Acum, insa, nu mai sunt asa convins.

Spectacolul Dragonul de Aur este atat de bine construit, atat de realist, incat iti ramane in minte. Este memorabil, atat datorita mesajului, cat si multumita realizarii sale artistice. Putine spectacole se pot lauda cu asta.

In plus, discutam si despre empatia pe care o ai fata de un strain. Fata de unul de alta rasa. Oare suntem mai empatici cu un chelner ori un bucatar de-al nostru?

Bonus, si cu asta inchei, mi-am amintit si de faza regulile de igiena si curatenia din restaurantele asiatice. Aflasem candva ca un asiatic refuza sa dea cu solutii, insecticide. Cica in tara lui, Vietnam, mai bine un gandac decat chimicale. Sa nu ne mire, deci, inchiderea diverselor localuri asiatice din tara.

Mergeti sa vedeti Dragonul de Aur la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. Nu stiu daca veti mai avea pofta de supa asiatica, dar sigur veti fi incantati de spectacol. Si mergeti sa vedeti spectacolele acestui teatru oriunde se joaca ele. Merita!