E ADEVARAT E ADEVARAT E ADEVARAT
Autor: Breach Theatre
Distributie:
Emilia Bebu
Mihaela Teleoaca
Florentina Tilea
Traducerea: Alexandru Mazgareanu, revizuita de Adrian Nicolae
Regizor: Alexandru Mazgareanu
Scenografia: Alexandra Boerescu
Muzica: Alexandru Suciu
Spectacol vazut in Sala Studio a Teatrului Clasic Ioan Slavici din Arad in cadrul Festivalului International de Teatru Nou Arad 2024
E ADEVARAT E ADEVARAT E ADEVARAT! – Opinie LaTeatru.EU
Un caz real, procesul din 1612 al lui Agostino Tassi pentru violul pictoritei baroce Artemisia Gentileschi, este readus in atentia publicului in 2018 de Breach Theatre si adus pentru prima data in Romania de Teatrul ACT. Chiar daca unele lucruri nu mai sunt valabile astazi, cel mai bun exemplu fiind marturia sub tortura (chiar daca tortura este doar sugerata, evident ca nicio actrita nu pateste nimic, scena este extrem de dura, de intensa, pe mine m-a socat tocmai prin naturaletea cu care a fost ea jucata, prin DEMNITATEA cu care a fost ea interpretata), multe altele sunt valabile si astazi. In frunte cu blamarea victimei, careia i-a placut PRIN SIMPLUL FAPT ca a denuntat prea tarziu fapta.
Artemisia Gentileschi (1593-1653) are o poveste fascinanta: este prima pictorita a carei opera a fost recunoscuta in timpul vietii, fiind totodata si prima femeie care a devenit membra a Academiei de Arta de Desen din Florenta. A beneficiat de patronajul celebrei familii De Medici, a corespondat cu Galileo Galilei si a lucrat inclusiv pentru Regele Charles I al Angliei.
Artemisia Gentileschi are la activ 57 de lucrari, cea mai cunoscuta fiind Suzana si batranii (1610). Despre ea se va vorbi si in spectacol, vedeti exact cum.
Despre montarea lui Alexandru Mazgareanu de la Teatrul Act am numai lucruri bune de spus. Incep cu alegerea facuta de el de a monta exclusiv cu femei, care se doreste a fi o contrapondere, o alegere total opusa, in oglinda, fata de teatrul din acea vreme, in care rolurile feminine erau jucate tot de barbati. O alegere fericita, inspirata, corecta, mai ales si pentru modul in care cele 3 actrite reusesc sa dea viata personajelor. Inclusiv trecerea de la un personaj la altul, de la antagonist la procuroare si invers (ambele roluri in principiu negative, procurorul pare a fi un personaj negativ mai soft, unul care insa se dovedeste a fi mai nociv, mai daunator societatii decat insusi antagonistul), se face natural, firesc, nu-ti dai seama cand s-a facut aceasta trecere, dar stii in fiecare moment cine sunt personajele din fata ta. Spectatorul nu este bulversat, nu iese ametit din sala de teatru, ci iese mahnit, poate revoltat, in orice caz pus pe ganduri.
De fapt, in paragraful de mai sus am enuntat toate cele 3 calitati principale ale regiei: alegerea regizorala de a monta exclusiv cu actrite femei, alegerea corecta, inspirata, a acestora, si mai ales aceste treceri naturale si rapide, de la un personaj la altul. Dinamismul spectacolului, intensitatea lui, adaptarea lui la prezent (desi se spune clar cand se desfasoara actiunea, ai tot APROAPE tot timpul impresia ca te afli in prezent, ca acea poveste se poate intampla ORICAND) sunt alte calitati certe ale regiei acestui spectacol.
Nu stiu cum arata spectacolul E ADEVARAT E ADEVARAT E ADEVARAT! in micuta sala a Teatrului ACT, o sala care are o asezare aparte a spectatorilor (in forma de U, pe 3 laturi din 4), insa la Sala Studio a teatrului aradean spectacolul a aratat excelent. Perfect. Parea gandit in acea sala, parea la el acasa. Ori poate acesti actori fac parte din acea categorie, cica rara, de actori care evolueaza mai bine in festivaluri. Care abia asteapta sa iasa din “hruba” lor (termen deloc peiorativ, orice sala subterana este considerata a fi HRUBA) si sa-si arate calitatile altor publicuri. Poate ar trebui sa merg mai des sa revad spectacole. Poate ar trebui sa merg macar la spectacolele bucurestene vazute in festivaluri. Sa merg sa le vad SI acasa la ele, acolo unde au fost concepute.
Cred ca ar trebui sa revin asupra acestei idei. Cred ca ar trebui sa dezbat mai amplu subiectul. E ADEVARAT E ADEVARAT E ADEVARAT! e doar un pretext, un exemplu foarte bun, dar nu este vorba DOAR despre acest spectacol. Discutia este SI mai interesanta in cazul spectacolului Cine l-a ucis pe tata?, precedentul articol, spectacol care a fost mutat dintr-o sala mica intr-una mare (cu toate RISCURILE de rigoare).
Mergeti sa vedeti E ADEVARAT E ADEVARAT E ADEVARAT! Mergeti la Teatrul Act, un teatru cu un repertoriu foarte bun. Nu cred sa fi vazut acolo vreun spectacol care sa ma fi nemultumit.