Fereastra secreta – Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe

Fereastra secreta dupa o nuvela de Stephen King
Regia: Iris Spiridon
Distributie:
Liviu Popa
Elena Popa
Ghighi Eftimie
Scenografia: Bianca si Sabina Vesteman
Muzica: Petru Damsa
Vazut la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe

Fereastra secreta – Opinie LaTeatru.EU

 

Opera lui Stephen King este cunoscuta publicului larg prin desele ecranizari facute in special de Hollywood. Unele opere, precum IT, au avut parte chiar de mai multe ecranizari, diferenta dintre reboot si sequel fiind deseori minima.

Fereastra secreta, o nuvela poate mai putin cunoscuta a lui Stephen King, a avut parte de o ecranizare in anul 2004. Mai mult criticata la vremea mea, pelicula nu a primit niciun premiu, rolul lui Johnny Depp fiind considerat unul slab. Retrospectiv, poate fi considerat printre cele mai slabe roluri ale sale.

In Romania, insa, tanara regizoare Iris Spiridon a hotarat sa puna in scena nuvela. O incercare indrazneata si, per total, o decizie corecta, textul fiind usor adaptabil pentru scena de teatru (intai si intai, putine personaje si putine cadre de desfasurare a actiunii, cu precadere de interior).

Desi de obicei stau bine din punct de vedere cinematografic, de aceasta data fusesem prins aparent in offside: nu vazusem ecranizarea, nu citisem nici cartea. Aparentul dezavantaj s-a transformat intr-un mare avantaj, nestiind finalul am putut sa traiesc mult mai bine spectacolul. M-am putut bucura de el, l-am putut savura.

Si pentru ca ecranizarea din 2004 este foarte cunoscuta, voi face in continuare o paralela intre cele 2: punerea in scena si ecranizarea cinematografica. Nu dau note, nu spun, per total, care sta mai bine. Concluziile le trageti singuri, recomandabil DUPA ce le vedeti pe ambele.

Pana sa fac comparatia, spun pe scurt actiunea: un scriitor, Mort Rainey (Johnny Depp in film, Liviu Popa pe scena), sufera dupa divort si se refugiaza in alcool. La un moment dat, primeste vizita unui tip extrem de ciudat, John Shooter (Turturro in film, Ghighi Eftimie pe scena). Acesta il acuza pe Rainey ca i-a plagiat o opera si doreste sa ia masurile de rigoare. Mort nu intelege despre ce este vorba si vrea sa afle cine este acest Shooter. Mai multe nu pot spune, insa trebuie sa stiti ca la un moment dat lucrurile o iau complet razna, scapa complet de sub control. Sau, de fapt, erau tot timpul sub control? 🙂

Acum, sa vedem cum stam in duelul spectacol vs pelicula:

 

Ca actori, filmul sta un pic mai bine

 

La prima vedere, numele de pe afisul filmului suna mult mai bine. Asta doar la prima vedere, caci Johnny Depp scapa deseori caii. Abia pe final, linistit, pare Johnny Depp pe care-l stim noi.

Colegul sau de scena, insa, John Turturro, are o evolutie geniala. Este aproape PERFECT in rolul sau. Si accentul, si mimica, totul pare de acolo. Este NATURAL. Este de-a dreptul incredibil.

Amy, fosta sotie a personajului principal, este in film interpretata de Maria Bello. Multora le-a placut, pe mine m-a lasat rece. Un personaj dubios, alunecos, interpretat neconvingator. Nu m-a convins absolut deloc. Nu joaca rau, dar nu ma da pe spate.

Comparatia ar trebui sa se opreasca aici, pentru ca spectacolul de teatru contine DOAR aceste personaje. Care personaje nu au rezonanta actorilor americani, e clar ca un cowboy este jucat mai bine de un american, asta neinsemnand ca joaca slab. Dimpotriva, cu exceptia echivalentului lui Turturro, ceilalti doi par mai in rol. Pare ca joaca mai cu suflet. Liviu Popa, in rolul principal, in rolul scriitorului, are o evolutie foarte buna.

In plus, ceea ce nu avem in film, se simte o chimie speciala intre Liviu Popa si Elena Popa 🙂

 

Filmul iti da totul mura-n gura, ca la prosti

 

Imi amintesc o chestie misto spusa de regizorul Cristi Puiu despre filmele americane si despre publicul american. La americani, daca in cadru apare un borcan (de gem, de zacusca, de ce-o fi el), trebuie SA SE DISCUTE despre el. Publicul trebuie sa stie: UITE, UN BORCAN DE ZACUSCA/GEM. DAR CUM L-AI FACUT/AI FACUT-O? VAI, DAR CAT E DE BUN/A. In filmele europene, se prefera varianta vizuala: faci prim-plan cu borcanul, ii lasi 5-10 minute sa manance, sa savureze continutul. Nu spui, insa, direct, ce e acolo.

Eh, de boala asta sufera multe filme americane, inclusiv acesta. In spectacolul de teatru NU iti este explicata ideea, nu ti se spune cine este acel Shooter. Intelegi, tragi tu concluziile, este destul de evident. Insa, este esential faptul ca NU ti se explica totul ca la prosti, de parca nu te-ai putut prinde. Din acest motiv, o bare bila alba pentru spectacol.

 

La teatru totul se desfasoara in fata ta

 

Avantajul cert al teatrului, oriunde si oricand. Cineva imi zicea, mai demult, ca daca aceeasi carte are parte de o ecranizare si de o punere in scena, indiferent de actori ea (acea persoana) prefera punerea in scena. Prefera ca totul sa se desfasoare sub ochii ei. Teatrul este mai natural, mai autentic. Sunt deja clisee, dar asta-i adevarul. Iar unele spectacole iti ofera lucruri cu adevarat SOCANTE in fata ta.

 

Filmul are mai multe personaje, este mai amplu

 

La modul serios, spectacolul de teatru pare o simplificare. Devine mai intens, e logic sa fie asa, insa este cumva simplificat. Exceptand finalul, unde totul este explicat ca la prosti, filmul este pana atunci amplu, complex. Spectacolul, in doar 3 personaje, pare cumva simplist. Nu este, dar strict din punctul acesta de vedere filmul poate parea o alegere mai buna.

 

Limba engleza este preferabila. Avantaj film.

 

Va ziceam personajul Shooter este FABULOS in film pentru ca este natural. Eh, totul pleaca de la limba engleza. Adaptarea in romaneste a textului pare, in cateva momente, cumva falsa. Oricat de buni ar fi actorii, oricat de buni ar fi traducatorii, oricat de bun ar fi regizorul, unele expresii din engleza nu pot fi traduse. Nu pot fi adaptate. Textul a fost gandit in engleza, asa ca in engleza se desfasoara cel mai bine, cel mai natural.

Acelasi text, gandit de acelasi regizor, s-ar juca CU TOTUL altfel in limba engleza.

Avantaj film? Aparent da, caci se joaca in limba lui naturala.

Acum stati voi si calculati. Puteti calcula strict cantitativ, care are avantaje mai multe, dar le puteti gandi distinct. Mie mi-au placut amandoua si le recomand in egala masura. Cum recomand si cartea, pe care vreau musai s-o citesc. Intrebarea mea, la care nu am raspuns, este cine se apropie mai mult de litera cartii: ecranizarea ei sau punerea ei in scena? Ramane sa ma conving, ramane sa va convingeti. Concluzia este una singura: mergeti sa vedeti Fereastra Secreta la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. Salutari TEATRALE tuturor!

Lasă un răspuns