Livada de visini – UNATC 2025
Coordonatori proiect:
Prof. univ. dr. Tania Filip si lector univ. Ioana Barbu
Scenografia / afis: Irina Miclaus
Light design: Nichita Teodorescu,
Operator lumini: Catalina Nitu
Sound design: Dan Popescu
Traducerea: prof. univ. dr. Tania Filip
Distributie
Ranevskaia Liubov Andreevna – Alexia Maria Mocanescu
Ania – Catalina Frunza
Varia – Ioana Bindac
Gaev Leonid Andreevici – Ionut Ionescu / Alexandru Stan
Lopahin Iermolai Alexeevici – Catalin Vilcu
Trofimov Piotr Sergheevici – Marius Boboc
Charlotta Ivanovna – Ana Avram / Anastasia Jinga
Epihodov Semion Panteleevici – Alexandru Maxim
Duniasa – Andreea Balica / Georgiana Herciu
Firs – Mihnea Moldoveanu
Iașa – Cosmin Lipoveanu
Vazut la Sala Atelier a UNATC in data de 7 iulie 2025
Livada de visini – UNATC 2025 – Opinie LaTeatru.EU
La finalul acestei stagiuni (si al acestui an universitar), am vazut mai multe spectacole UNATC ca de obicei. Livada de visini a fost ultimul dintre ele, acesta fiind cireasa de pe tort. Expresia este cu atat mai potrivita cu cat spectacolul se joaca de aproape 2 ani, cuprizand oameni de la mai multi ani. In plus, se pare ca am asistat la ultima reprezentatie a acestuia (sperantele ca vor mai fi reprezentatii inca exista, dar nu e nimic sigur).
Cum subiectul deja il stiti daca mergeti la teatru, nu voi insista asupra lui. Voi spune doar ca desi vorbim despre una dintre cele mai cunoscute piese din dramaturgia mondiala, eu am vazut doar 4 montari de-ale ei. Ori imi amintesc de 4 montari, ceea ce cumva e cam acelasi lucru. Cea mai recenta dintre ele este cea de la Teatru Infinit.
Inainte sa va vorbesc despre montarea efectiva, trebuie sa va spun problema mea “generala” cu montarile studentesti: varsta este uneori un impediment, un handicap. Exemplul meu preferat este Romeo si Julieta, unde deseori mama Julietei este de aceeasi varsta ori chiar mai tanara decat Julieta. Ceea ce pentru mine, o persoana vizuala, este de neconceput.
In acest caz, in Livada de visini de la UNATC, am fost placut surprins in 2 cazuri, insa s-a adeverit temerea mea intr-un al treilea.
Surprizele placute sunt Alexia Maria Mocanescu, excelenta in rolul mosierei Ranevskaia Liubov Andreevna, aproape perfecta, si Catalin Vilcu, la fel de bun in rolul noului proprietar al mosiei, Lopahin Iermolai Alexeevici. Cei 2 nu doar ca au parut de varstele potrivite, dar au si jucat foarte bine, convingator. Caci pentru a ma convinge pe mine ca ai varsta X trebuie sa faci 3 lucruri: sa arati aproximativ de acea varsta, sa te misti, sa te comporti, de acea varsta si foarte important sa vorbesti ca o persoana de acea varsta.
La Alexia Maria Mocanescu a mai fost un “noroc”: fiica ei, Ania, a fost interpretata de Catalina Frunza, care oricum arata mai tanara decat varsta ei. Chiar parea un copil in acest spectacol.
Temerea mea s-a adeverit insa in ceea ce-l priveste pe Firs, interpretat de Mihnea Moldoveanu. El nu a bifat 2/3: nu arata de varsta aceasta si mai ales nu avea vocea corespunzatoare. Nu spun ca nu s-a comportat de acea varsta, insa atunci cand ma uitam la el si cand il ascultam mi se parea ca tot comportamentul e fake. Probabil ati intalnit si voi persoane in varsta cu o voce tanara ori invers, persoane foarte tinere cu voci foarte batranesti (deseori din cauza fumatului).
Va spuneam la inceput ca a fost cel mai probabil ultima reprezentatie a acestui spectacol. De ce insist asupra acestui lucru? Pai simplu: pentru ca AM SIMTIT ca actorii au dat cu adevarat totul, au dat parca 200% din ce au. Eu am simtit ca ei isi luau ramas bun de la spectacol, ca au vrut sa lase o ultima impresie foarte buna. Ceea ce au reusit din punctul meu de vedere.
Mi-a mai placut un lucru la aceasta Livada de visini: durata un picut mai scurta ca de obicei. Ideea este asa: am vazut cateva montari foarte lungi ale acestui text. Obositoare. Da, este un text greu, dens, insa cred ca v-am mai spus eu comparatia aceea cu profesorii de la mine de la facultate. Din punctul meu de vedere (si al altor catorva colegi), ei se imparteau in 2 mari categorii: profesorii care iti spuneau lucruri simple in cuvinte pretioase, care complicau lucrurile (aici la loc de cinste stateau profesorii de statistica); profesorii care iti explicau pe intelesul tau, in cuvinte simple, concepte altfel extrem de complicate. Evident ca eu ii apreciam pe cei din a doua categorie, care fie vorba-ntre noi erau destul de rari. Majoritatea sociologilor preferau sa se ascunda in spatele unui limbaj pretios, elitist, si te acuzau pe tine, ca student, ca nu ai un limbaj asemanator.
Revenind la Livada de visini, aceasta montare pare fix tipul acela de profesor pe care-l adoram eu in facultate: coordonatorii impreuna cu tinerii actori mi s-a parut ca si-au propus sa simplifice o chestie altfel foarte complicata. Au facut ca o piesa grea, dificil de inteles pentru publicul larg, sa poata fi accesibila pentru “tot poporul”. De fapt, despre asta ar trebui sa fie teatrul. Asta ar trebui sa faca, macar sa-si propuna, majoritatea regizorilor. Daca nu toti.
De obicei, in finalul articolului imi indemn cititorii sa mearga sa vada spectacolul despre care am vorbit. Aici ar fi cam ciudat, caci nu-i clar daca Livada de visini, in aceasta formula, se va mai juca. Eu sper ca da, sper ca un teatru inteligent si cu viziune va prelua spectacolul. La cat de inchegata mi s-a parut trupa, ii prevad o viata lunga.
In final, un ultim indemn: la spectacolele studentesti stati in randul 1. Am avut noroc sa gasesc un loc in acest prim rand la Livada de visini, lucru care m-a bucurat enorm. Stiu ca multi critici ma condamna, spun ca trebuie sa ai perspectiva, ca cel mai bine se vede un pic mai din spate (nu foarte in spate, ca trebuie sa si auzi). Eu nu-i ascult, nu ma iau dupa ei, asa ca tind sa ma asez de fiecare data in primul rand. La spectacolele studentesti mi se pare aproape obligatoriu, caci tinerii actori au o energie aparte, energie pe care cel mai intens o simt in acest prim rand. E drept, sunt unele teatre unde din randul 1 nu se vede atat de bine (caci scena e un pic ridicata), vezi picioarele actorilor si nu actorii. Insa daca actorii (si actritele) sunt tineri/tinere, credeti-ma pe cuvant ca nu ma deranjeaza deloc. Dimpotriva 🙂