MaMe
Creatie colectiva
Regia artistica: Cristian Ban
Scenografia: Iulia Gherghescu
Distributie:
Svetlana Friptu – mama lui Radu
Radu Horghidan – Radu
Ana Maria Ciucanu – mama lui Ionut
Ionut Moldoveanu – Ionuț
Elena Anghel – mama lui Stefan
Stefan Forir – Stefan
Oana MogoS – mama lui Razvan
RAzvan Clopoțel – Razvan
Primul spectacol montat de Cristian Ban la Teatrul Fani Tardini din Galati, vazut la Sala Mare a Teatrului National din Timisoara, in cadrul Fest-Fdr 2021
MaMe – Opinie LaTeatru.EU
Ca sa vorbersc despre spectacolul MaMe trebuie sa vorbesc despre mine, despre copilaria mea, despre ce anume mi-a amintit acest spectacol. Nu o sa va fac dezvaluiri despre copilaria mea, sau ma rog, nu unele foarte spectaculoase.
Intai si intai, ca pura contextualizare, Cristian Ban a realizat o trilogie interesanta de creatii colective. Cele 3 productii sunt realizate in 3 teatre diverse, eu am mai vazut doar Ai mei erau super (tot in cadrul unui Fest-FDR).
Spectacolul MaMe este bazat pe copilariile reale ale celor 4 actori (barbati) din rolurile principale: Radu, Ionut, Stefan si Razvan. Oamenii s-au expus in fata publicului, si-a dezvaluit copilaria si multe secrete din ea, lucru pentru care trebuie felicitati. Ma rog, cred ca a fost si o chestie extrem de terapeutica, au mai depasit un obstacol. Nu stiu cati dintre spectatori ar fi putut face asta.
Acum, pentru ca va promiteam ceva la inceput, vreau sa leg spectacolul MaMe de copilaria mea. Ca sa il leg de ea, va sfatuiti sa-l vedeti in urmatoarea cheie: nu incercati sa vedeti ce aveau specific fiecare dintre acele MaMe, ci incercati sa gasiti firul comun.
Din punctul meu de vedere, exista o mentalitate de mama, pe care o regasesti la majoritatea. Cel putin in generatia mea asa stateau lucrurile. Vorbind cu mai multi oameni de varsta mea, mi-am dat seama de acest lucru nu doar in scoala, ci si acum.
Indiferent de numarul copiilor, indiferent de posibilitatile financiare, exista o mentalitate de mama care este mai presus de toate celelalte. Trei MaMe se vor intelege, vor empatiza si se vor ajuta una pe alta, indiferent cat de diferite sunt ele, de fapt, ca persoane.
Spectacolul MaMe a fost montat la Galati, insa va fi receptat la fel de bine in orice colt al tarii. Daca iei 4 MaMe din Galati si le compari cu 4 MaMe din Cluj, 4 MaMe din Bucuresti si 4 MaMe din Slatina mea natala, vei constata cat de asemanatoare sunt ele ca gandire.
E drept, la Galati, un oras mic, a prins bine si datorita faptului ca acele mame erau cunoscute: s-au dus, practic, toate persoanele care ii cunosteau si care le cunosteau. In alte orase, cum a fost aici, la Timisoara, te-ai dus sa vezi o tipologia clasica de MaMe, fara sa fi cunoscut efectiv acele persoane. Orasele mici au acest specific: oamenii se cunosc intre ei, drept urmare un astfel de spectacol va umple salile si datorita acestui lucru, fara ca acesta sa fie un lucru rau, de condamnat.
O singura observatie am de facut: au fost alese 4 MaMe de baieti, un spectacol asemanator, cu MaMe de fete (ori poate cu tati de fete) ar iesi cu siguranta radical diferit.
In loc de concluzie, afirm doar ca MaMe este dovada ca si situatiile de zi cu zi, deloc speciale, deloc senzationale, pot fi subiecte ale unor piese de teatru. Nu trebuie sa scrii musai despre situatii, oameni ori intamplari iesite din comun. Uneori, daca e bine realizat, si faptul comun, banal, poate fi transpus bine in scena.