Martorul acuzarii
de Agatha Christie
Regie: Ricard Reguant
Traducere: Mihaela Stanca
Costume: Adina Buzatu
Decor: Bogdan Amarfi
Light Design: Dan Bujor
Consultant Terminologie Legala: Adrian Pletea
Distributie:
Sir Wilfrid Robards Avocatul apararii – Alex Conovaru
Procurorul Myers – Andrei Mateiu
Leonard Vole Acuzatul – Alexandru Voicu
Judecatorul Wainwrigh – Ion Haiduc
Romaine Vole Sotia Acuzatului – Violeta Huluba
Mr. Mayhew/ Dr Wyatt – Marius Drogeanu
Inspectorul Hearne – Sorin Dobrin
Janet McKenzie Menajera victimei – Gabriela Porumbacu
Greta Secretara lui Sir Wilfrid Robards – Ioana Cojocarescu
Aprodul – Adriana Aldea
Vazut pe data de 1 aprilie 2023 la Sala Rapsodia (fost Teatrul de pe Lipscani)
Martorul acuzarii – Opinie LaTeatru.EU
V-am mai spus cat de rare sunt thrillerele teatrale. Nu vreau sa ma repet. Evident, “campionii” thrillerelor sunt cei de la Teatrul Avangardia. Acum vorbim despre Martorul acuzari, o piesa cu un parcurs interesant. Gasiti pe site-ul teatrului in cauza intreaga poveste a piesei.
Eu voi vorbi strict despre montarea vazuta. Evident, va trebui sa vad si filmul din 1957, regizat de Billy Wilder, film considerat a fi cel mai bun “courtroom drama” din istoria cinematografiei. Este interesant ca la proiectiile acestui film, spectatorii semnau angajamente prin care promiteau ca nu vor dezvalui finalul. Probabil nu aparuse termenul de spoiler. Retelele sociale sigur nu aparusera.
Drept urmare, nici eu nu voi face spoiler, insa trebuie sa spun sinopsisul: Leonard Vole este acuzat de crima. O domnisoara batrana, Emily French, este gasita moarta de menajera acesteia. Intre Leonard si Emily existase o relatie extrem de interesanta: Leonard o ajutase la un moment dat pe strada, salvandu-i si viata, asa ca Emily i-a fost vesnic recunoscatoare. Drept urmare, Leonard venea din ce in ce mai des pe la ea.
Cea mai importanta proba a acuzarii era MOTIVUL crimei (mobilul, ca sa folosesc limbaj juridic): testamentul. Conform acestuia, intreaga avere a victimei urma sa ajunga in posesia lui Leonard. Cum ar putea Leonard sa convinga JURIUL (vorbim despre sistemul juridic anglo-saxon) ca este nevinovat?
Retineti, va rog, un aspect important: piesa a fost scrisa in 1925 cand in Marea Britanie INCA exista pedeapsa cu moartea. Drept urmare, Leonard risca sa fie spanzurat!
Pentru a convinge juriul apeleaza la un celebru avocat: Sir Wilfrid Robards. Am povestit prea multe? Nicidecum. Mai trebuie sa va dezvalui ceva si ma opresc: singurul alibi al lui Leonard este marturia sotiei sale. El sustinea ca a fost la domnisoara Emily, insa ca plecase repede de la ea, drept urmare era acasa in intervalul de timp estimat de legist. Singura care putea confirma acest lucru era sotia lui.
Va fi el acuzat? Va scapa nepedepsit? Daca va scapa nepedepsit, vor afla oare spectatorii cine a infaptuit acea oribila crima?
Nu am facut spoiler, stati linistiti. Evident, cei care au citit micuta povestioara (micutul roman) stiu deja deznodamantul. Dar nu il veti afla de la mine.
Insa de la mine veti afla 5 lucruri importante legate de aceasta montare a textului Martorul acuzarii (comentarii si mai ales INTREBARI):
- Incep cu sfarsitul, drept urmare va indemn sa va ganditi la FINALUL spectacolului daca nu cumva decizia finala ar fi fost alta in cazul unui sistem juridic tipic european? Altfel spus, daca decizia ar fi luat-o un judecator si nu un juriu, decizia ar fi fost alta? Nu vreau sa intru in detalii legate de ACEASTA SPETA, insa trebuie sa va spun faptul ca-s foarte atent la toate povestile (carti, filme ori teatru) care contin procese. De fiecare data imi pun aceasta intrebare, intrebarea urmatoare fiind daca nu cumva ar trebui sa trecem si noi, europenii, la sistemul cu jurati. Eu sunt un mare fan al acestui sistem juridic, chiar daca sunt convins ca in Romania implementarea lui ar fi, cel putin la inceput, DUREROASA. Sa nu spun altfel.
- Mi-au placut ENORM 2 actori: Ion Haiduc in rolul judecatorului si Alex Conovaru in rolul avocatului. Doua interpretari MAGISTRALE, EXCEPTIONALE. Din pacate, Andrei Mateiu a fost mult prea STERS in rolul PROCURORULUI. Mi-as fi dorit in acel rol tot un actor de forta, un actor care sa URLE, care sa impuna respect prin simpla lui prezenta.
- Sa nu intelegeti ca vreun actor a interpretat slab, ca a gresit ceva. Nicidecum. Insa cei 2 actori au fost DEASUPRA TUTUROR. Chiar daca nu se infruntau direct, caci unul era jucator si celalalt arbitru, ca sa folosesc o terminologie fotbalistica, cei 2 dictau ritmul din toate punctele de vedere. Asa erau rolurile probabil sau poate actorii le-au personalizat mai mult. Nu as zice mai mult decat trebuia, as zice mai mult decat altii. Repet, mi-as fi dorit un procuror mai agresiv.
- Stiu ca v-am mai vorbit despre pauzele din spectacolele de teatru. Deseori duc lipsa lor, sunt spectacole care dureaza chiar si 2 ore si jumatate fara sa aiba pauza. Insa regula NESCRISA este ca la 2 ore nu se da pauza. Ma rog, regula nescrisa este cu sau fara ghilimele, eu va spun cum sta situatia pe teren. Eh, la acest spectacol, la Martorul acuzarii, s-a dat pauza cam dupa 90 de minute, pentru ca apoi, dupa pauza, sa se mai joace doar 30 de minute. Daca privim lucrurile doar din aceasta perspectiva, pauza devine ilogica. De ce nu s-a dat pauza dupa 60 de minute? Dupa ce veti vedea spectacolul veti constata, insa, cat de bine ales este momentul pauzei. Nu va spun mai multe, prefer sa ma opresc aici. Da, spectacolul dureaza 2 ore, pauza venind dupa 1 ora si jumatate. Atat trebuie sa stiti. Motivul il veti afla DUPA ce veti vedea spectacolul.
- Sala Rapsodia (Teatrul de pe Lipscani) are un mic defect: publicul. Chiar daca oamenii isi iau biletele online, exista in continuare un public al fiecarui teatru, public care se orienteaza conform LOCATIEI. De pilda, Teatrul Godot si-a schimbat RADICAL publicul de cand s-a mutat din Centrul Vechi in Palatul Bragadiru. Nu intru in detalii legate de Godot. Aici lucrurile stau fix asa: Teatrul Avangardia s-a mutat din Sala Luceafarul (fostul Cinema PRO, asa se cheama acum, s-a revenit la denumirea veche, comunista, traditionala, depinde cum o priviti) in Sala Rapsodia. Deci tot in Centrul Vechi. Publicul de Centrul Vechi este unul un pic mai galagios, mai putin elitist, decat publicul de TNB, de Odeon ori chiar de Godot. Da, este un paradox: oamenii sunt mai tacuti la Godot decat la Sala Rapsodia, desi la Godot se consuma bauturi (alcoolice si non-alcoolice). Eh, la Martorul Acuzarii chiar si cei galagiosi AU TACUT. Mai ales dupa pauza galagiosii si galagioasele (erau 3 doamne in varsta langa mine care-n prima parte tot discutau, despre spectacol si nu numai, chiar si dupa ce le-am facut observatie de vreo 2 ori) AU TACUT. Desfasurarea spectacolului I-A AMUTIT. Cu totii urmaream cu sufletul la gura desfasurarea actiunii. Daca as fi vazut asta la TNB as fi zis pur si simplu ca a fost un public minunat si atat. Pe Lipscani, insa, publicul trebuie amutit altfel. Eh, iata ca spectacolul acesta A REUSIT s-o faca!
Mergeti sa vedeti Martorul acuzarii indiferent daca va mai amintiti cine este vinovatul. Mergeti MAI ALES daca nu ati citit textul Agathei Christie. Si, cel mai important, NU DEZVALUITI NIMANUI FINALUL! Si altii merita sa traiasca ce am trait eu in sala de teatru!