Mofturi si can-can pe bulevard – Restaurant Elisabeta

Mofturi si can-can pe bulevard
Adaptare si regie: Raluca Ghervan
Coregrafie: Ana Iacob
Scenografie: Ana Silion
Tip spectacol: comedie
Distributie:
Ioana Ancea
Raluca Ghervan
Zory David
Bogdan Iacob
Mihnea Nicolau
Oana Dragne
Vlad Ianus
Costinel Antone
Rania Zane
Raoul Alexis Ipate
Ioana Lazar
Muzica: Zory David
Raoul Alexis Ipate
Bogdan Iacob

Mofturi si can-can pe bulevard – Opinie LaTeatru.EU

Desi Nenea Iancu a scris multe piese nemuritoare, bijuterii dramaturgice inca valabile astazi, locul sau in mintea mea se afla undeva intr-o carciuma. Nenea Iancu nu ne vegheaza dintr-o sala de teatru, ci dintr-o carciuma, la o bere (nicidecum vin ori cine stie ce tarie), ironizand cu voce tare societatea actuala, societate nu mult diferita de cea in care traia el.

Drept urmare, atunci cand vad montari dupa textele nemuritoare ale lui Caragiale, prima intrebare pe care mi-o pun este de ce aceasta montare are loc intr-o sala de teatru si nu intr-o carciuma. Nu radeti: O scrisoare pierduta, chiar daca este montata in atatea si atatea teatre mari, nationale, pe scene mari, consacrate, de fapt se potriveste perfect in peisajul unei carciumi. Scena finala, cu “festivitatea” condusa de Nae Catavencu, se potriveste perfect intr-o carciuma. Intr-o sala de teatru pare cumva scoasa din context, pare fake, insa intr-o carciuma pare ceva autentic, ceva firesc.

Totodata, observ ca din ce in ce mai multe teatre ale sa-l personifice pe Caragiale. Sa-l vedem in carne si oase, sa ne imaginam cam cum ar arata el in 2024.

Avand in vedere toate acestea, e clar ca n-as fi putut rata comedia Mofturi si can-can pe bulevard, pusa in scena de Teatrul Elisabeta. Am zis TEATRUL? Apai in aceeasi masura am avut dreptate si am gresit. Entitatea este, intr-adevar, Teatrul Elisabeta, insa frumosul spectacol se desfasoara jos, LA RESTAURANT. Intr-o carciuma, deci.

Nu o bomba, nu ceva laturalnic, de cartier, ci un restaurant de fite din Centrul Capitalei. Undeva pe Bulevard, vizavi de Beraria Gambrinus cea atat de draga lui Nenea Iancu. Un loc parca harazit de soarta pentru a gazdui asemenea spectacol.

Despre spectacolul Mofturi si can-can pe bulevard numai de bine. Este un spectacol de atmosfera, iti da un vibe excelent, te face sa te simti acolo, in acea perioada, contemporan cu Caragiale. Este folosita intreaga suprafata a restaurantului, parand un spectacol gandit special pentru acel loc. Ceea ce este exact ce-mi doresc de la spectacolele vazute acolo. Eu nu vreau sa vad in restaurante spectacole mutate din salile clasice de teatru. Adica nu le refuz, nu zic nu, insa apreciez mult mai mult spectacolele gandite dinadins pentru astfel de locuri.

Pentru ca vorbim despre un spectacol bulevardier, de mofturi si can-can-uri (in sfarsit cineva scrie corect cuvantul CAN-CAN!), pauza dintre acte a fost mai mult decat bine-venita. Dupa ce am vazut in ultima vreme cateva spectacole mult prea lungi fara pauza, cam multe dupa gusturile mele, cu Richard III vazut la Sfantu Gheorghe in capul listei, aceasta pauza a venit ca o binecuvantare. Ca ceva pe cale de disparitie, de care trebuie sa ma bucur.

Inca ceva extrem de important: Mofturi si can-can pe bulevard este tipul de spectacol pe care-l poti vedea de cate ori doresti. Este un spectacol de stare, care te energizeaza, care te relaxeaza si te bine-dispune, drept urmare nu il urmaresti pentru a sta cu sufletul la gura. Asa ca il puteti bifa pe lista de fiecare data cand credeti ca starea voastra psihica are nevoie de asa ceva. Ma rog, in cazul multora ar trebui sa-l vada cam o data pe saptamana, daca nu mai des.

Mergeti deci sa vedeti Mofturi si can-can pe bulevard la Restaurant Elisabeta. Eu l-am vazut intr-o seara de vineri, pe 29 martie 2024, incepand cu ora 21. S-a terminat dupa 23:30, ceea ce pentru multi insemna o ora mult prea inaintata. Dar credeti-ma pe cuvant: NIMENI nu a regretat cele peste 120 de minute (de fapt, cam 2 ore si jumatate) petrecute la Restaurant Elisabeta. Poate doar buzunarul meu, dar acestea-s detalii.