Nu mor mortii cand vor viii – Teatru sub Luna 2018

Nu mor mortii cand vor viii dupa un text de Miguel Alcoforado
Regia: Bogdan Gagu
Vasile Filipescu
Silvia Gagu
George Ioan Hodor
Diana Balmus
Mihai Hurduc
Miu Lidia Cristina
Simona Floroaia
Cu participarea discreta a lui Bogdan Gagu

Nu mor mortii cand vor viii – Opinie Ana Marin – LaTeatru.EU

 

Al doilea spectacol  de Teatru sub Luna pe care l-am vazut  a fost Nu mor mortii cand vor vii si cand zic l-am vazut exact asta s-a intamplat pentru ca mai mult am ghicit din non-verbalul actorilor despre ce a fost vorba in spectacol. Din pacate, daca sambata lavalierele au facut ca spectatorii sa se poata bucura de vocile actorilor, duminica nu a mai fost cazul. Fie un sunetist aflat la inceput de drum, fie microfoanele cu baterii terminate … la public ajungeau franturi de dialoguri. Am incercat sa ne apropiem de scena in speranta unei mai bune receptionari, insa fiind destul de plin, cu greu am gasit niste locuri undeva in randul 6-7 pe lateral (partea buna a fost ca era multa, multa lume la spectacol ;))

Piesa – atat cat am inteles din ea – a fost haioasa! El vine acasa dupa ce a trecut printr-un atac cardiac, doar ca sa gaseasca toata familia pregatita de inmormantare. Nevasta cu bagajele facute sa plece sa isi traiasca viata, fiica cu investitii in haine de firme ca doar o data moare tatal, preotul pregatit de „organizarea si primirea celor sfinte”, avocatul cu actele de vanzare-cumparare a proprietatilor si afacerilor pentru a finanta „viata” vaduvei – practic o familie „indurerata” de pierderea „suferita”.

Cu adanci accente sarcastice la valorile care conduc in societatea romaneasca, la viata unui bolnav intr-un spital, ce fac si inseamna preotii, implicarea statului cand vine vorba de spagi si despre relatiile bolnavicioase pe care le intretinem imbatati de visul unei vieti fericite. Ceea ce este pe alocuri trist este faptul ca piesa este scrisa de un strain care s-a indragostit de Romania si a ramas aici: Miguel Alcoforado. Sunt convinsa ca si alte tari au aceleasi probleme ca si noi, insa este dureros sa vezi cu cata claritate poate surprinde un strain povestea unei familii „traditionale”. Pentru ca exact despre asta este vorba, el munceste avand diferite afaceri din care intretine familia, are o amanta. Sotia arata bine, se imbraca ca atare, cheltuie banii facuti de el asteptand sa moara ca ea e tanara si vrea sa isi traiasca viata, are un amant si si-a adus sora ca menajera in casa. Fiica este obsedata de viata sociala de pe platformele de socializare, se culca cu amantul mamei si cheltuie cu voiosie banii tatalui pe haine de firma si lucruri inutile. El le vede la adevarata valoare abia dupa ce „moare”.

Piesa este dulce-amaruie, sarcasmul si glumele sunt partea care iti vor creste glicemia, partea care insa iti va lasa un gust neplacut este realitatea de care iti va reaminti si pentru care poate ai venit la teatru ca sa uiti de ea. Dur, crud, amuzant, fin si educativ, Nu mor mortii cand vor vii este un spectacol care auzit 100% ar fi fost probabil de zece ori mai bun 🙂.

 

Lasă un răspuns