Persona de Ingmar Bergman
Distributie:
Elisabet Vogler – Oana Stefanescu
Alma – Anda Saltelechi
Doamna doctor – Ioana Bugarin
Domnul Vogler – Alexandru Papadopol
Regia: Radu Alexandru Nica
Traducerea: Mircea Sorin Rusu
Decor: Tudor Prodan
Costume: Cristina Milea
Muzica si sound design: Vlaicu Golcea
Video design: Ioana Bodale
Light design: Andrei Délczeg
Se joaca la Sala Studio a Teatrului Odeon
Persona – Opinie LaTeatru.EU
Nu stiu cat de familiarizati sunteti cu termenul de persona. Initial, in Grecia antica, persona insemna rolul, masca, pe care un actor trebuia sa-l interpreteze intr-un spectacol de teatru, rol cu care ulterior se identifica.
In zilele noastre, termenul de persona reprezinta interfata, compromisul, dintre noi, dintre personalitatea noastra, si societate. Un om poate fi pe parcursul zilei politist (cand trebuie sa aiba o anumita tinuta), sot pentru nevasta, tata pentru copilul lui, fiu pentru parintii sai, frate pentru fratele sau. Atunci cand merge la cumparaturi este un client oarecare … In fiecare moment el joaca un rol, el se comporta oarecum diferit. E adevarat, un rol, o persona, s-ar putea sa te reprezinte mai mult decat altul, la fel cum un rol s-ar putea sa te schimbe fundamental. De pilda, noua postura, de tata, iti schimba fundamental personalitatea. Devii cu totul alt om.
Filmul Persona, de Bergman, era pana acum ceva timp filmul de arta pe care nu-l putusem urmari. In cazul sau, am o poveste personala interesanta, cumva relevanta pentru mine, ca om (si ca cinefil in subsidiar).
Prima oara am incercat sa vad acest film prin liceu. Cineva-mi zisese ca daca vreau sa dau la psihologie trebuie sa vad (si sa inteleg) Persona. Ceea ce am incercat, dar dupa maximum jumatate de ora am renuntat. Cred ca nici starea necesara n-o aveam.
A doua oara am incercat cand eram cam anul trei de facultate. Dupa 3 ani. Nu am intrat la psihologie, cum fusese planul initial, ci la sociologie. Un domeniu conex, ar zice unii. Nici a doua oara, dupa 3 ani de sociologie, n-am fost capabil sa termin filmul.
A treia oara am vazut filmul Persona DUPA ce am vazut spectacolul de teatru de la Odeon. Am avut un soc, o surpriza de proportii: filmul mi-a placut enorm. Am si alta minte, alta intelegere, dar mai e ceva, esenta a ceea ce am vazut: spectacolul omonim de la Odeon iti traduce, in termeni simpli, un film extrem de greu.
Regizorul Radu Alexandru Nica este acel tip de profesor care iti explica in cuvinte simple, pe intelesul tau, teorii complicate. Am avut profesori din astia si i-am iubit la nebunie. Fix asta face spectacolul: traduce si adapteaza (asa este terminologia cinematografica) un film greu, de referinta. Il traduce pentru cei neinitiati, pentru cei neobisnuiti cu terminologia psihologiei, si-l adapteaza pentru zilele noastre, pentru epoca in care traim.
Despre Bergman, un dramaturg pe care noi il stim mai mult pentru filmele sale, desi a fost ani de zile director al teatrului din Stockholm, as putea scrie un articol distinct. Eu nu pot decat sa subliniez faptul ca filmul, in sine, este extrem de teatral. Vazandu-l cu ochii unei persoane care merge des la teatru imi dau seama ca a fost conceput de catre un om de teatru. Este aproape teatru pe ecran. Ceea ce a facut Teatrul Odeon poate fi considerata si reparatie: a transpus pe scena de teatru ceva ce, probabil, ar fi trebuit sa existe din start acolo.
Mergeti sa vedeti Persona indiferent daca ati vazut sau nu filmul. Daca ati vazut si vi s-a parut greu, de neinteles, spectacolul s-ar putea sa clarifice multe necunoscute. Iar daca l-ati inteles si v-a placut, spectacolul este o aducere fireasca in actualitate. Merita vazut, oricum ati lua-o.
One thought on “Persona de Ingmar Bergman – Teatrul Odeon”