Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese – Teatrul National din Timisoara – Fest-FDR 2021

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese
de Radu Iacoban
Regia artistica: Radu Iacoban
Scenografia: Tudor Prodan
Distributie:
Claudia Ieremia – Mama
Romeo Ioan – Tatal
Ion Rizea – Bunica
Andrei Chifu – Fiul
Malina Manovici – Fiica
Alina Ilea – Matusa
Matei Chioariu – Unchiul; Predicatorul
Spectacol realizat în cadrul proiectului Vocile orasului – Central Park, parte din Programul Cultural Timisoara Capitala Europeana a Culturii, produs de Teatrul National Timisoara și finantat de Primaria Municipiului Timisoara
Vazut in cadrul Fest-FDR 2021

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese Teatrul National Timisoara

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese – Opinie LaTeatru.EU

 

Fiul ratacitor se intoarce de la Londra, unde nu avusese deloc o viata usoara: isi cheltuise (toti) banii pe droguri, tigari si bautura, drept urmare fusese nevoit sa se mute intr-un apartament minuscul. Vine in tara, chemat fiind de tatal sau. Nu stie exact de ce, ce voia acesta sa anunte, insa vine. Parintii ii platesc biletul de avion, el nu avea bani necesari.

Se face o masa mare in familie, la care, pe langa cei 2 parinti si fiul ratacitor, mai participa: sora mica a acestuia, o depresiva care are nevoie de ajutor, sora tatalui impreuna cu noul ei prieten si bunica, mama tatalui, cea care pare a fi adevarata sefa a casei. Sau asa vrea sa para.

Ies la iveala povestile vechi din familie, se fac anunturi importante, totul invartindu-se in jurul tatalui. Totul este, de fapt, despre el, si bun, si rau.

Nu va dezvalui nimic, nu va spun decat ca este o poveste romaneasca autentica, despre o familie complet disfunctionala condamnata la nefericire. O familie care, pe de-o parte, depinde de capul familiei, de “tatal” povestii, dar care si sufera tot din cauza lui.

Apropo de tata, un mic spoiler: povestea acestei familii m-a dus un pic cu ganduil la o carte citita recent, Regatul de Jo Nesbo. V-o recomand din suflet.

Revenind la spectacolul Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese, trebuie sa va vorbesc acum despre actori si interpretarile lor.

Intai si intai, iese in evidenta inca de la citirea distributiei faptul ca un barbat, Ion Rizea, interpreteaza un rol feminin. Desi acest rol a fost premiat cu un premiu Uniter in iulie, eu nu sunt atat de multumit. Ma rog, nu neg, poate o fi fost vorba si de o zi proasta, nu zic nu, insa este departe de a fi un rol de dat ca exemplu. E drept, de la un punct incolo nu mai e clar cine e de vina: rolul, interpretarea ori faptul ca un rol feminin este intepretat de un barbat. Din punctul meu de vedere, este un ceva fake, mie acest rol mi-a cam taiat realismul spectacolului (ca sa pot intra in atmosfera spectacolului, sa ma simt acolo, sa simt ca acele lucruri se pot intampla, am nevoie sa nu dau de chestii fake in spectacol. Un personaj fake ma face sa ma detasez de spectacol, ma face sa cred ca tot ce e acolo e fictiune, drept urmare nu mai pot nicicum empatiza cu personajele.

In al doilea rand, trebuie sa vorbesc despre rolul tatalui, interpretat de Romeo Ioan. Este un rol greu, pe care el il duce cu brio la capat. O interpretare excelenta, un personaj extrem de complex si de bine conturat. Nu, nu sunt fanul lui, ramane un personaj negativ, detestabil.

Matei Chioariu interpreteaza bine rolul unchiului, chiar daca din punctul meu personajul este prea sters, prea putin important in poveste. Daca in Zorba Grecul el (Niko) face cuplu cu Ion Rizea (Zorba) si o fac bine, convingator, aici interactiunile dintre cei 2 sunt minime. Matei Chioariu este un spectator pe scena, intervine foarte rar in discutie si in poveste.

Mama este interpretata foarte bine de Claudia Ieremia, este dupa mine cel mai bine interpretat rol feminin din spectacol. Folosesc acelasi termen ca mai sus: este convingatoare. Este o MAMA autentica, una care se gandeste la familia ei, care ar face orice, CHIAR ORICE, pentru binele copiilor ei.

Matusa Alina Ilea este si ea interpretata foarte bine, chiar daca rolul ei este mai putin important. Nu face nimic gresit, doar ca e cumva mai stearsa, ii lasa pe ceilalti sa se desfasoare.

Cel mai greu rol feminin, mai greu chiar si decat bunica, este insa cel al fiicei cu probleme psihice, fiind interpretat de Malina Manovici. Repet, este un rol foarte greu, personajul trebuie sa fie deopotriva imatur, instabil, dar in acelasi timp iubitor, tipul de om bun de care sa te atasezi si pe care nu te poti supara, victima perfecta, in mod evident. Da, actrita arata foarte bine, chiar crezi ca are varsta personajului, desi are 41 de ani in realitate. Este convingatoare fizic, deci, dar a mai scapat in vreo 2 randuri rolul. Altfel, un personaj foarte bine conturat, foarte bine gandit.

L-am lasat la final pe fiul Andrei Chifu, dupa mine o interpretare excelenta, la nivelul tatalui sau din spectacol. Convingator, deloc exagerat, violent cand e nevoie, tandru si emotiv in alte momente, este de fapt personajul cu care am empatizat cel mai mult. Nu ca ar vrea sa fie cineva in pielea sorei lui, insa eu am reusit sa ma pun in pielea lui, sa ma gandesc ce as fi facut daca m-as fi aflat in acea situatie. Si tind sa cred ca as fi facut exact ce a facut el in TOATE momentele, asta neinsemnand ca a luat deciziile corecte de fiecare data. As zice chiar dimpotriva.

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese are un titlu poate prea lung, neprietenos cu motoarele de cautare, pe care-l tii minte mai greu, insa este un spectacol foarte bun, pe care merita sa-l vedeti. Este actual, contemporan, are personaje pe care le-ati intalnit sau le-ati putea intalni. Pacat de rolul bunicii, un personaj aproape fictiv intr-o poveste altfel reala, autentica.

Povestea acelor oameni care intr-o seara s-au adunat in jurul unei mese este, intr-un fel, un spectacol cinematografic. Stiti filmele alea romanesti in care se aduna personajele la masa si mananca ciorba? Eh, desi multi rad de acele filme, acele scene mai precis, povestile de genul pot fi profunde daca sunt facute cu cap. Ceea ce este cazul aici.

Leave a Reply

%d bloggers like this: