Radacini
Text si regie: Erica Moldovan
Costume: Alina Dinca-Puscasu
Decor: Andrei Scanteie
Light design: Cristi Bortos
Video-design: Andrei Cozlac
Ilustrație muzicală: Robert Mihalache
Foto afis: Lena Karenina
Grafician: Andreea Raileanu
Distributie:
Catalina Grama Ipate(Jojo)
Mara Lucaci
Malina Balcan
Mariana Dumitrache
Alexandra Paftala / Ioana Aciobanitei
Spectacol jucat in cadrul miniturneului Ateneul din Iasi pe scenele bucurestene; vazut la Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian in data de 28 octombrie 2025
Radacini – Opinie LaTeatru.EU
Elena, Ana, Camelia, Rita si Ioana sunt 5 prietene care se intalnesc in fiecare vineri seara. Ceea ce la inceput pare o banala sueta feminina se transforma in ceva cu totul si cu totul neasteptat. Din pacate, nu pot discuta finalul, vreau sa fiti la fel de socati ca si mine de el, asa ca ma voi opri aici.
Voi vorbi insa despre cele 5 personaje. Elena este gazda, cu sau fara ghilimele. O figura materna, o persoana care nu e nimic. E duala, ambivalenta, adica vrea sa dea dreptate tuturor. Probabil ati intalnit astfel de persoane. Eu da. Si nu doar de sex feminin.
Ana este copilul grupului. Este naiva, viseaza la marea dragoste. Pare a fi in grija Elenei.
Rita este “curva”, cea care vorbeste fara inhibitii despre sex, care si-o trage cu oricine, oricand si oricum, care se si lauda cu asta. Si care nu intelege de ce celelalte nu sunt ca ea.
Ioana este “psihologul” grupului, este corecta, este rutinata, este empatica. Este tipul de persoana pe care ti-o doresti ca prietena.
Camelia este cea cinica si rationala, total lipsita de sentimente. Poate parea deseori rea, desi nu e chiar rautate felul ei de a fi. Pur si simplu spune ceea ce crede, fara sa o intereseze sentimentele cuiva.
Nu va zic subiectul principal, cel care schimba radical dinamica grupului. Am spus ca nu dau spoilere. Insa TREBUIE sa spun un lucru ESENTIAL: textul este scris de Erica Moldovan, care semneaza si regia spectacolului.
Rar de tot vedem, cel putin in Bucuresti, spectacole regizate de autorul textului. Ultimele dati am vazut asta la scolile de actorie (Alex Vlad de la TeenMedia are acest obicei, sa scrie texte pentru cursanti). Ultimul spectacol care-mi vine-n minte a fost Moroi si papadii al lui Gavril Patru. Oare de ce regizorii nostri nu inzdraznesc sa scrie texte originale?
Erica Moldovan este o exceptie, o floare rara ca sa spun asa, drept urmare spectacolul Radacini trebuie apreciat cu atat mai mult. Trebuie vazut (este EXTREM de actual), trebuie data mai departe informatia, trebuie incurajat.
Acum urmeaza sa fac o mica dezvaluire, fara sa acuz in vreun fel pe cineva: m-a durut sufletul sa vad o sala umpluta nici macar pe jumatate la Opereta. Cu o seara inainte, Baltagul a fost Sold OUT la Teatrul de Revista. Doamna Maia vinde bilete (pe buna dreptate, este o actrita care merita vazuta). Probabil si faptul ca textul este studiat la scoala atrage.
Aici, Jojo (singura actrita pe care publicul bucurestean o cunostea cat de cat) nu a reusit sa atraga foarte multi spectatori. Si e pacat. Un spectacol cu atatea calitati, excelent jucat (probabil regizoarea dramaturga avea in minte actritele, distributia, inca din momentul scrierii piese), ar trebui sa aiba sali pline.
In final, ca sa nu para ca a fost un spectacol perfect, trebuie sa spun si un defect al lui: actorii erau prea departe de public. Nu stiu de ce au pastrat distanta asa mare fata de spectatori. Farmecul pentru spectatori este ca actorii sa fie cat mai aproape. Nu stiu daca acest lucru s-a petrecut doar pe scena Operetei bucurestene ori asa se joaca si in Iasi. Eu sunt tipul de spectator care adora spectacolele cu scena in mijloc. Vreau sa ma simt parte din actiune, nu sa simt ca ma uit cu un binoclu la personaje.
Nu, acest mic detaliu nu face spectacolul Radacini mai putin bun. Pur si simplu l-as fi (re)simtit altfel. L-as fi trait altfel. Multi spectatori probabil nu au sesizat. Nu si-au dat seama.
Felicitari, Erica Moldovan, felicitari tuturor actritelor de pe scena, felicitari Ateneului din Iasi pentru ideea turneului bucurestean. Eu voi mai merge joi, la Metoda G, si vineri la Dineu cu prosti. Sper sa mai am ocazia sa vad montari de-ale ei.
One thought on “Radacini – Ateneul National din Iasi”