Rapire – Sala Luceafarul

Rapire
de Fran Nortes
Traducerea: Luminita Voina Raut
Coregrafie: Roxana Colceag
Scenografie: Monica Paduraru
Regie: Daniel Hara
Distributie:
Costi Dita
Florin Busuioc
Andreea Gramosteanu / Raluca Petra
Marius Rizea
Angel Popescu
Rapire – spectacol produs de Teatrul Independent Luceafarul, vazut la Sala Luceafarul din Bucuresti

Rapire – Opinie LaTeatru.EU

Imaginati-va ca dispretuiti din tot sufletul un politician. Ca-l urati de-a dreptul. Ok, toti politicienii fura, toti politicienii mint, toti se gandesc doar la binele propriu. Insa un anume politician, un ministru, va face un rau in mod direct: va distruge locul de munca.

In acest caz, vorbim despre 3 oameni care lucreaza in piata. Vanzatori. Nu conteaza ce vand, nu conteaza cum sunt ei. Sunt niste vanzatori intr-o piata. Piata Latina din Madrid, daca are vreo relevanta. Ar putea fi Piata Veteranilor ori Piata Delfinului din Bucuresti. Ori Piata Progresul din Slatina.

Ideea e ca acolo trebuie sa se construiasca altceva. Ca-s blocuri, ca-i un mall, ca-i altceva, e irelevant. Ideea e ca acei oameni vor pierde totul. Unul dintre ei isi va pierde casa, caci nu va avea cu ce sa si-o plateasca. Banca nu tine cont de fineturi de genul.

Asa ca acest om, cu gandul ca oricum nu mai are nimic de pierdut, il rapeste pe fiul ministrului vinovat. Nu stie el cum e cu rapirile, nu e un profesionist, insa cumva ii iese. Il are pe fiul ministrului legat de un scaun, cu calus la gura, in casa lui. Tot ce mai are de facut este sa-l anunte pe tatal lui ca trebuie sa se opuna proiectului. Ca Piata Latina trebuie sa ramana in picioare.

Usor de zis, greu de facut, caci omul este intrerupt fix de … rudele sale apropiate: de sora si de sotul acesteia, cumnatul lui. Nu ar vrea sa-i implice si pe ei, pe sotie si pe copil ii trimisese deja in alta parte, dar poate nu are de ales.

Ce se intampla mai departe si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Ah, da, era sa uit: fiul ministrului era gay. E important. E relevant. Vedeti voi cum.

Despre actori numai de bine. Costi Dita este rapitorul, are rolul principal si este o surpriza placuta. O interpretare solida, convingatoare, un actor pe care mi-as dori sa-l vad mai des. Caci Marius Rizea (cumnatul) si Florin Busuioc (ministrul) sunt certitudini. In cazul lor, ma asteptam la interpretari solide, nu e nicio surpriza.

Legat de ultimul, mi-a placut mult Florin Busuioc in rolul ministrului, un politician tipic, cliseic, pe care-l intalnim des peste tot prin lume. Si-n Spania, si-n Romania, si-n Italia. Probabil si-n SUA.

Legat de personajul sau, palaria lui de culoare visinie mi-a atras atentia, cumva ea trebuia sa-l distinga de restul personajelor. Pe mine ma ducea cu gandul la faptul ca el era din alta lume. De altfel, ar trebui sa-i observam comportamentul cand si-o da jos. Pare alt om, pare exact la fel ca … gazda. Nu stiu, o fi o palarie magica precum in cartea Palaria presedintelui, habar n-am. Insa eram realmente fascinat de aceasta, poate e vorba si de mine si de atractia mea fata de acest accesoriu vestimentar.

Rapire este un spectacol excelent, cu iz politic, foarte potrivit vremurilor pe care le traim. Evident ca poate fi vazut oricand, insa acum parca se simte mai intens. Povestea este din Spania, dar nu ar arata deloc diferita daca ar fi din oricare alta tara. Ma rog, tara democratica, caci prin Rusia, China ori Cuba povestea ar fi cu totul diferita. 

Mergeti deci sa vedeti Rapire la Sala Luceafarul, spectacol produs de Teatrul Independent Luceafarul. S-a jucat si se va mai juca si prin provincie, ceea ce e de bine, politicieni corupti avem prin toata tara, nu doar in capitala.