
Un barbat si mai multe femei
de Leonid Zorin
Regia: Oana Maria Matache
Scenografia: Cristina Dandu
Traducere: Tudor Steriade
Light & sound design-ul: Constantin Marincea
Distributie:
Stefan Opreanu
Gabriela Alexandru
Produs de Teatrul SoArt, vazut la Sala George Constantin a Teatrului Nottara
Un barbat si mai multe femei – Opinie LaTeatru.EU
Printre atatea spectacole feministe, fie adaptari moderne ale unor piese clasice, fie piese cu iz feminist, Un barbat si mai multe femei pare o gura de oxigen, pare ceva ce nu trebuie ratat tocmai pentru ca e diferit.
Daca sunteti vag familiarizati cu fenomenul teatral, cu siguranta ati vazut cel putin o montare, este o piesa care s-a tot montat (candva parea sa fie preferata cursurilor de actorie): un barbat este nevoit sa indure tratamentul, la propriu si la figurat, al mai multor femei. Este vorba despre barbatul nevoit sa obtina o adeverinta cum ca NU are probleme psihice, cum ca NU figureaza in evidentele vreunui spital de boli psihice, insa intr-un final ajunge sa fie trimis sa se trateze de astfel de boli. Femeile cu care acesta are de-a face sunt, intr-o ordine aleatoare: nevasta, vecina, asistenta, doctora (psihiatra), poeta, colega ipohondra de la munca. Chiar daca, in mod teoretic, il putem considera un mare ghinionist, in mod cert nu am vrea sa avem de-a face cu niciuna dintre acele individe, barbatul isi da seama ca problema era, cumva, la el si nu la ele. Nu DOAR la ele. Va las pe voi sa descoperiti care este drumul initiatic pe care trebuie sa-l parcurga barbatul si cum se termina totul.
In aceasta montare independenta, a Teatrului SoArt, avem o singura actrita, Gabriela Alexandru, care interpreteaza toate rolurile feminine. Nu este nicidecum prima astfel de montare, in Bucuresti s-a mai jucat o astfel de montare la Teatrul de Arta, cu George Constantinescu si Paula Chirila. Avantajul unei astfel de montari este senzatia pe care ti-o da personajul feminin: desi femeile-s diferite, fiecare reliefand un stereotip, toate seamana intre ele de la distanta, toate par a se reduce la un personaj unic, la FEMEIA. Fiecare femeie ajunge altfel datorita/din cauza ocupatiei. Tu, ca barbat, trebuie doar s-o accepti si sa stii sa te descurci. As zice sa stii sa profiti de pe urma defectelor ei.
Stiu ca par tocilarul care analizeaza si despica firu-n patru cand este vorba despre glume. Da, este o comedie foarte buna, trebuie luata ca atare. Am vrut doar sa relifez modul in care multe feministe analizeaza si scot in evidenta “morala” multor povesti, atunci cand le convine acest lucru, evident.
Sunt foarte multe femei (mai multe femei, ca sa citez titlul) care vor aprecia acest spectacol, care vor rade cu gura pana la urechi, bravo lor, tot respectul, insa sunt convins ca exista persoane care nu vor gusta aceste glume, care vor considera ca “biata femeie” iese cu imaginea un pic afectata. Tocmai din acest motiv, as da acest spectacol ca filtru: femeile care nu rad la acest spectacol se vor chema de acum inainte feministe incuiate sau feminizde (nu, nu orice feminista isi merita acel apelativ, nicidecum). Cat de multe sunt ele nu pot sa spun. Si, mai ales, cate dintre ele isi recunosc acest statut, ca-i posibil ca o parte dintre ele sa se prefaca, sa mimeze buna-dispozitie, sa minta spunand ca le-a placut.
Pentru toti ceilalti, deci, barbati si femei deopotriva, Un barbat si mai multe femei este o comedie excelenta, de la care spectatorul iese plin de energie si foarte binedispus. Iar montarea celor SoArt, cu Stefan Opreanu si Gabriela Alexandru, este una foarte bine realizata. Stefan Opreanu este exact barbatul … care trebuie. Tipic.
Eu am mai scris despre o montare Un barbat si mai multe femei a Teatrului InCulise, una de pe vremea cand acest teatru juca in La Scena. Ca ultim sfat: textul e atat de bun incat merita sa vezi orice montare a sa. Pe cuvant de misogin (cum ar zice unele … ).
ps: Aceasta montare a spectacolului Un barbat si mai multe femei este regizata de o femeie.
ps2: Oare cum ar arata Un barbat si mai multe femei … in sens invers? Ma rog, poate s-ar numi O femeie si mai multi barbati. Insa ideea ramane aceeasi: oare cum arata toate acele roluri masculinizate? Cum ar arata psihiatrul isteric, oare cum ar arata sotul resemnat, oare cum ar arata poetul, oare cum ar arata ipohondrul? Cat de diferite ar fi aceste personaje daca ar fi barbati? Si, mai ales, cat de realiste ar fi ele? #PeBune ca as fi extrem de curios sa vad un astfel de spectacol. Nu ma intreb cum ar arata femeia care ar trebui sa-i indure pe toti, insa ma intreb sincer cum arata, oare, cronicile feminine ale unui astfel de spectacol?