Vino Veritas
de David MacGregor
Traducere si adaptare – George Remes
Coloana sonora – Valeriu Borcoș (K not K)
Regia – Daniel Popa
Scenografia – Maria Ordean
Distributie:
Mirela Zeta
Andreea Mateiu / Ana-Maria Pop
George Remes
Marius Calugărita
Spectacol vazut in AVANPREMIERA, pe data de 18 ianuarie 2023, la Teatrul Godot (Palatul Bragadiru). La reprezentatia din 18 ianuarie, in rolul dublu a jucat Ana Maria Pop
Vino Veritas – Opinie LaTeatru.EU
Un vis foarte vechi al omenirii, inca neimplinit, este gasirea unui elixir al adevarului. Eu, unul, il pun ca importanta inaintea gasirii elixirului tineretii vesnice, cel pe care l-au cautat sute de ani alchimistii. Mintea mea imi spune ca este mult mai probabil gasirea elixirului adevarului decat a elixirului tineretii vesnice. Eu chiar mi-as dori un astfel de elixir, chiar l-as folosi. Multi, insa, l-ar evita, l-ar dori distrus daca ar aparea cu adevarat.
Mai mult, se spusese despre vin ca ar fi elixirul adevarului. Nu intamplator a aparut sintagma (In) Vino Veritas (in vin se afla adevarul). Vinul dezleaga limbile. Te face sa spui ceea ce NU iti doreai sa spui. Ceva ce regreti ulterior, regretul venind nu de la faptul ca ce ai spus NU era adevarat, ci de la faptul ca ai spus acel lucru. Nu ai fi facut asta daca NU era vinul.
De fapt, cam orice bautura alcoolica are aceasta calitate, nu doar vinul. Dar vinul a capatat acest renume, despre el s-a spus si se spune in continuare ca ar fi elixirul adevarului.
Evident, este si mult placebo aici. Cunosc insa si oameni care spun adevaruri pe care n-ar vrea sa le dezvaluie, zicand ulterior ca a vorbit vinul din ei. Se ascund in spatele vinului pentru a spune anumite lucruri. Cumva, vor sa arunce vina pe cineva ori pe ceva.
Povestea din spectacol este asemanatoare, de aceasta data fiind vorba despre un vin special, unul adus tocmai din Peru. Irelevanta povestea lui, la fel de irelevant daca este vorba despre un efect Placebo ori este vorba de un vin cu adevarat special. Ideea este ca cele 2 cupluri prezente la intalnire isi dezvalui secrete pe care le tineau bine ascunse. Deloc intamplator, prilejul intalnirii lor era unul “special”: un cuplu mersese la celalalt cuplu inaintea unei petreceri de Halloween. Ce se intampla de Halloween? Pai toata lumea SE MASCHEAZA. Asa ca fix atunci, fix acolo, CAD MASTILE. Cei 4 isi dezvalui ADEVARATUL CHIP.
Evident, textul vine de peste Ocean, unde Halloween-ul inseamna mai mult decat dovleci si masti. Semnificatia profunda a acestei petreceri, insemnatatea ei culturala, poate fi cel mai bine inteleasa de catre americani. Ori de catre cei care cunosc bine cultura americana.
Pentru mine, ca (est)european, este absurd ca o persoana sa astepte 1 an intreg petrecerea de Halloween, sa munceasca luni de zile la costumatia pe care o va imbraca in aceasta seara. Pentru americani nu e deloc absurd. Este ceva normal, firesc.
Un lucru si mai important legat de licoarea minune, de vinul acela special, albastru, era legat de locul de provenienta. Cuplul gazda fusese in Peru, luand de acolo acest vin. Nu doar vinul, in sine, este important in poveste, ci si acea vacanta in Peru. Vedeti exact ce a insemnat ea pentru FIECARE dintre ei.
V-as putea vorbi si despre meseriile celor 4, insa ma voi margini a spune ca cele 2 gazde erau amandoi … fotografi. Vedeti voi cat de fericiti erau ei in aceasta postura. Cat de invidiati sunt, oare, fotografii? Fac ce le place, nu este o ocupatie neplacuta, isi castiga existenta din pasiunea lor. Oare asa sa fie? Ramane sa descoperiti singuri.
Acum este timpul sa va vorbesc despre distributie si despre interpretarile celor 4 actori:
- Cel mai bun si mai energic din tot spectacolul este Marius Calugarita. Are tendinta sa acapareze prim-planul, pare ca scena se inclina spre el. Un actor excelent, care pare foarte potrivit pentru rolul sau.
- Ana Maria Pop (ea a jucat in reprezentatia vazuta de mine) a fost o surpriza placuta. Mi-a parut rau ca nu am vazut-o in Povestiri culese, caci pentru acel rol fusese premiata, insa nici evolutia din Vino Veritas nu este de lepadat. Nicidecum. Dintre cele 2 actrite feminine, ea are rolul cel mai intens, iese cel mai mult in evidenta. Desi, dupa nume, as fi pariat pe mult mai cunoscuta Mirela Zeta.
- George Remes are un dublu rol de gazda: este, pe de-o parte, gazda ca personaj in spectacol, dar este si in viata reala gazda, caci el este directorul Teatrului Godot. Il prinde rolul de gazda, il joaca extrem de natural, extrem de firesc. Probabil i s-ar fi parut absurd ca in acest spectacol sa joace rolul de oaspete.
- Mirela Zeta are un rol bun, solid, care pare intentionat s-o lase pe mai tanara Ana Maria Pop sa se afirme, sa se desfasoare. Este o gazda buna, ca sa zic asa. Nu am nimic sa-i reprosez, nu a facut nimic gresit, dar parca este prea retinuta, iese prea putin in evidenta. Si nu-mi dau seama daca ii este rolul ori asa a interpretat ea.
Oricum, trebuie sa mentionez faptul ca am vazut PRIMA reprezentatie a acestui spectacol. Multe lucruri poate nu erau puse la punct. Se vor regla pe parcurs, spectacolul se dezvolta, uneori pe baza feedback-ului primit, alteori pe baza lucrurilor pe care actorii si regizorul le simt.
Iarasi imi amintesc discutia avuta cu un critic de teatru in Arad, acum ceva ani. Omul era nemultumit ca noi, bucurestenii, vedem un spectacol O SINGURA DATA, in loc sa-l vedem, asa cum “se cere”, in MINIMUM 3 reprezentatii: o data la PREMIERA (niciodata la avanpremiera, spunea el), a doua oara dupa 1-2 luni si a treia oara dupa inca vreo 3-4-5 luni, dar ultimele 2 dati musai fara sa ne anuntam prezenta. Noi, bucurestenii, zicea acel critic (caruia NU ii stiu numele, nu era DIN ARAD, eram amandoi oaspeti ai festivalului FITCA), avem prea multe optiuni, prea multe spectacole de vazut.
Probabil daca as revedea Vino Veritas peste cateva luni as descoperi un spectacol matur, mult mai bine inchegat. Si poate “dezechilibrele” pe care le-am observat nu ar mai exista. Ori poate, dimpotriva, ar fi mult mai accentuate.
In incheiere va povestesc ceva usor amuzant: cum s-a rezolvat intr-un mod inteligent o problema tehnica. Ideea este ca la Teatrul Godot toti actorii poarta lavaliera. Ceea ce, credeti-ma, este un lucru EXCELENT. Daca NU ar face-o, nu s-ar auzi pana-n spate de tot. Eh, la un moment uneia dintre actrite nu-i mai functiona lavaliera. Se terminase bateria. George Remes, ca gazda (dubla), a invitat-o frumos sa vina pana la el. In spectacol a parut natural, esti invitata sa vezi vinurile (nu mai stiu exact pretextul). Ea s-a dus, apoi s-a intors cu lavaliera functionand optim. Excelenta rezolvare. Evident ca m-am prins de ce a fost chemata, insa totul a parut atat de natural incat nimeni nu s-a putut supara. Mi s-a parut chiar mai interesant asa. Un detaliu care pe mine ma face sa tin minte spectacolul. Voi da acest exemplu mult timp de acum inainte.
Voi mergeti sa vedeti Vino Veritas la Teatrul Godot. Mergeti sa vedeti povestea vinului care te face sa spuneti adevarul. Mergeti pentru a va imagina pe voi band acel vin. Oare ce secret ati scoate la iveala? Va doriti acest lucru?