Zeite de categoria B
De Alexandra Felseghi dupa o idee de Andrei Majeri
Regia: Andrei Majeri
Experienta sonora: Adrian Piciorea
Costume: o selectie de piese din colectiile lui Lucian Broscatean
Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo
Producator principal: creart / Teatrelli
Co-producatori: Teatrul National „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botosani
Cu sprijinul: Hotel Caro
Distributie:
Elena Ivanca
Ioana Dragos Gajdó
Silvia Luca
Vazut la Teatrelli
Zeite de categoria B – Opinie LaTeatru.EU
Pe de-o parte, imi plac textele originale, textele create special pentru acel spectacol. Apreciez originalitatea, o incurajez si o caut cu ardoare. Sa vad o astfel de montare imi da o stare psihica speciala: simt ca am vazut ceva unic, ceva ce putini au putut vedea.
Daca ratez o (noua) punere in scena dupa Romeo si Julieta, Mesterul Manole ori O scrisoare pierduta, nu simt ca am ratat mare lucru. Poate o idee regizorala speciala, diferita, eventual geniala, insa nu si o poveste unica.
Pe de alta parte, nu sunt foarte incantat de ideea de “teatru despre teatru”. El se adreseaza cu precadere celor din breasla, eu ma simt deseori ca si cum as fi nimerit gresit.
Aici insa, in cazul spectacolului Zeite de categoria B, a fost o situatie speciala, caci povestea care ne era spusa era de fapt povestea celor 3 actrite. Ele ni se deschideau noua, publicului, ne dezvaluiau cele mai intime secrete, asa ca senzatia pe care o am in cazul MULTOR astfel de spectacole n-a existat. Eu nimerisem in locul potrivit, ele chiar mi se adresau mie.
Acum este timpul sa va invit la un exercitiu de imaginatie. In cazul meu a fost imposibil. Incercati sa ignorati distributia, sa ignorati regia si sa mergeti la teatru strict pentru a fi surprinsi de text, de poveste. Apoi inchideti ochii si incercati sa ghiciti cui apartine regia. Oare cine o fi regizat acest spectacol? Asa-i ca primul instinct ar fi sa spuneti ca este un regizor si nu o regizoare?
Eu stiam dinainte despre cine-i vorba, de asta vrusesem sa vad spectacolul, era unul dintre putinele spectacole de-ale lui Majeri pe care nu-l vazusem (ma rog, mai sunt cateva prin provincie, pe unde inca nu am ajuns). Sincer, am o parere si mai buna despre regizorul Andrei Majeri dupa acest spectacol. Desi credeam ca e imposibil, el a reusit sa ma surprinda din nou. Ma bucur pentru el, ma bucur ca am reusit sa-l intervievez (v-am mai zis: invitatii sunt reprezentativi pentru un podcaster, faptul ca i-a ales, faptul ca i-a convins sa vina), ma bucur ca am reusit sa ajung la acest spectacol (care nu stiu cat se va mai juca).
Apropo de Andrei Majeri, el imi marturisea in interviu ca nu poate sa-si revada spectacolele lui mai vechi pentru ca le considera proaste. Acest spectacol, Zeite de categoria B, este din septembrie 2023. Are deja 3 ani. Ma intreb cum il va considera oare peste cativa ani, sa zicem in 2030? Eu am vazut un recent Mestesugul vietii la Bulandra, un spectacol care se joaca din … 2011. Nu este regizat de Andrei Majeri, ci de Felix Alexa. Insa longevitatea lui este de apreciat, de invidiat. Sper ca Felix Alexa nu-l considera acum un spectacol prost. Eu unul il consider un spectacol foarte bun, inca actual.
Mergeti sa vedeti Zeite de categoria B, un spectacol care se joaca cu precadere in Bucuresti la Teatrelli, dar si in celelalte 3 teatre partenere. Mergeti degraba, ca nu imi este clar cat se va mai juca (desi in Bucuresti sala Teatrelli este mica, drept urmare spectacolul este aproape tot timpul sold-out).
ps: Spectacolul Zeite de categoria B mi-a adus aminte de discutia “provinciali vs bucuresteni”. Soarta a facut ca eu sa fiu, cumva, in ambele categorii. Nu-s nascut in Bucuresti, ci in Slatina (#MandruCaSuntOltean), insa m-am mutat in capitala de la 7 ani (in celebrul cartier Pantelimon!). Toata scoala am facut-o deci in Bucuresti. Eu nu am facut niciodata distinctia intre bucuresteni si provinciali, nu i-am considerat niciodata inferiori pe provinciali, insa sunt constient ca in provincie sunt mult mai putine sanse de afirmare (in multe domenii). Desi sunt mandru de originile mele, ma bucura mult alegerea pe care au facut-o acum mult timp parintii mei. Nu sunt mai bun ori mai destept ca am facut scoala in Bucuresti, insa ma simt cumva mai norocos, ca am avut mai multe sanse. Spectacolul vorbeste, printre altele, despre ideea de “actrita de provincie”. Nu va spun mai multe, descoperiti singuri, insa va spun ca acest subiect a rascolit ceva in mine. Inca ma gandesc cum ar fi fost dac-as fi ramas in Slatina natala. Oricat de mult m-as gandi, imi da cu virgula.