Alaska
de Elise Wilk
Regia: Aba Sebestyén
Tradus de: Mária Albert
Designer de costume: Judit Dobre-Kóthay
Scenograf decor: Beáta Sós
Coregraf: Tünde Baczó
Asistent regie: Bernadette Brok
Regizor tehnic: Lehel Rigmányi
Muzica: Tibor Cári
Distributie:
NORA , n.1948 / GUSTAV, tatal Anitei: Dorottya Nagy
VICTORIA, fiica Norăi, n.1972: Katalin Berekméri
ANITA, fiica Victoriei, n.1991 / FREDI, tatal Victoriei / DOMNUL INGINER: Ramóna Gecse
ALASKA, o creatura stralucitoare / PAULA, partenera lui Gustav / CAMI DIN ARAD / TANTI SMANTÂNA, postarita / JUTTA, sora lui JONAS din RDG / MARCELA PENESCU, o colegă de clasa de-a Victoriei / ASISTENTA: Erzsébet B. Fülöp
BERTA, o dacia 1300 crem (an de fabricație: 1983)
Musician: Tibor Cári
Piesa comisionata de Studioul Yorick, montata in colaborare cu Compania Tompa Miklos a Teatrului National din Targu Mures
Vazut la Sala Mica a Teatrului National din Targu Mures in cadrul Festivalului de teatru INTACT 2026
Alaska – Opinie LaTeatru.EU
Nu stiu daca exista vreo intentie in spate sau nu, dar al doilea spectacol al Festivalului de teatru INTACT 2026 a fost tot unul despre … moarte (dupa superba comedie neagra Oameni si zei vazuta in deschiderea festivalului). Victoria merge insotita de Alaska (un fel de alter-ego al mortii ori, in sens contrar, un fel de inger; de fapt, este un pic din fiecare) intr-o calatorie in timp, in care isi redescopera viata.
Punctele cheie, personajele principale, sunt 3 femei: ea, Victoria, dar si mama ei, respectiv fiica ei. Subiectul principal este in aparenta comunismul, modul in care acesta le influenta viata si, mai ales, modul in care ele, cele 3 femei, s-au raportat la comunism. Caci comunismul inca exista, inca influenteaza vieti, si in prezent. Este o fantoma care ne bantuie, care nu ne lasa sa ne traim vietile, care este prezenta in vietile noastre fie direct, fie indirect. Subiectul principal este, intr-un fel, personajul principal.
Inteleg ca spectacolul acesta s-a jucat si in festivalul de la Odorheiu Secuiesc, acolo unde teatrul se joaca in patinoar. Acolo Alaska ar fi/a avut o cu totul alta insemnatate. Acolo spectacolul a fost privit din cu totul alta perspectiva.
Subiectul principal este de fapt altul: cum te raportezi la viata traita atunci cand ai murit? Este exact intrebarea care a fost pusa si de catre precedentul spectacol.
O actiune care avea sens, avea logica, nu era de condamnat, in 88 se poate transforma intr-una oribila in 2010. Anii sunt dati la intamplare, corespund doar partial povestii din spectacol.
In plus, o actiune care ti se poate parea banala devine una regretabila dupa ce-i afli consecintele. Pe vremuri, a da in gat pe cineva era o actiune cumva banala, toata lumea facea, toata lumea turna, tu o faceai pentru linistea ta si a familiei tale. Era un fel de taxa de protectie pe care o plateai statului opresiv. Tu nu aflai ce efecte a avut turnatoria ta, mai ales daca cel turnat era … un strain.
Acum urmeaza si o critica, nu neaparat una grava, insa aici decorul minimalist nu m-a ajutat deloc sa intru in atmosfera. Ma gandesc la decorul nu foarte sofisticat, dar extrem de sugestiv, de la spectacolul bucurestean Hello Ceausescu. Ca sa fiu mai precis: daca tot se vorbeste despre porterul tovarasului si daca tot este atat de prezent comunismul, de ce nu vedem un astfel de portret? Sa fie undeva in spate, sa vegheze asupra tuturor.
Nu spun, muzica te ducea cu gandul la acea perioada, este si un cantec maghiar, inteleg ca era la moda in anii 80-90 (eu nu stiam de el, dar pe aici prin Ardeal era cunoscut), dar decorul minimalist era mult prea neclar. E drept, avea in el destule “metafore”, nu era nimic intamplator acolo (va las sa le descoperiti singuri), insa are marele defect de a nu ma fi introdus in atmosfera epocii. Sau a epocilor, ca vorbim de 3 generatii diferite.
Intrebarea finala, care ramane afisata pe ecran pentru mai mult timp, este Cine esti tu? Spectacolul Alaska nu raspunde la ea, nu spune nici cine este personajul, nu spune nici cine esti tu (spoiler: in acest spectacol esti un simplu spectator), dar te indeamna sa te gandesti la ea macar cateva ore dupa incheierea spectacolului.
Alaska este per total un spectacol excelent, care ar fi putut iesi si mai bun daca ar fi avut un decor mai amplu, mai explicit. In multe situatii ador decorurile minimaliste, de multe ori decorurile prea ample incurca, nu lasa actorii sa se desfasoare, insa de aceasta data simteam nevoia de mai mult. De ceva care sa ma duca cu gandul la acea epoca. Doar imaginatia nu a fost de ajuns la mine. Noroc cu muzica: daca inchideam ochii, chiar ma puteam imagina in acea perioada. Si am facut-o de cateva ori, transformand pentru cateva secunde spectacolul intr-unul de teatru radiofonic. E drept, nu-mi permiteam sa fac asta prea mult, caci nu inteleg maghiara, asa ca trebuia sa citesc traducerea. Insa experienta in sine chiar este de incercat de catre cei care cunosc limba maghiara. Chiar o recomand.
One thought on “Alaska – Festivalul de teatru INTACT 2026”