Arsenic si dantela veche – Teatrelli

Arsenic si dantela veche de Joseph Kesserling
Cu: Adela Marculescu
Alexandrina Halic
Lucian Ghimiși
Cosmin Seleși
Alexandra Velniciuc/Claudia Ene
Vlad Ianus
Marcelo Cobzariu
Stefan Pavel
Cristian Boeriu
Stefan Velniciuc
Dorin Enache
Claudian Șiman
Regia: Serban Puiu
Scenografia: Roxana Dumitrache, Andrei Radut
Muzica: Radu Mihalache
Se joaca la Teatrelli – Creart

Arsenic si dantela veche – Teatrelli

 

Desi este un film celebru din 1944 (data la care nici macar parintii mei nu erau nascuti; oare asta poate functiona ca scuza?), eu abia acum am aflat despre acest minunat text intitulat Arsenic si dantela veche. Un text care a functionat perfect pe scena de teatru, chiar daca multora li se va parea un pic macabru. Sau poate tocmai din acest motiv. Promit sa caut si sa vad cat de curand si filmul.

Este o comedie de familie, o comedie nebuneasca, considerata a fi una dintre cele mai de succes comedii jucate vreodata pe Broadway. Imi este extrem de greu sa va spun pe scurt actiunea: doua batrane care considerau ca fac acte de caritate omorand batrani singuri si lipsiti de speranta, un tanar aproape retardat care se credea Presedintele SUA, fratele acestuia un ucigas cu sange rece proaspat evadat din inchisoare si un alt frate, aparent cel mai normal din familie, care venise acolo pentru a-si anunta logodna.

Pentru unii, poate fi extrem de socanta usurinta cu care se vorbeste despre moarte si mai ales cu care se GLUMESTE despre moarte. Batranele simpatice si serioase erau niste criminale in serie in acceptiunea politiei, iar tanarul retardat era, in naivitatea si nebunia lui, un complice.

Ce mi-a placut la punerea in scena vazuta la Teatrelli? Pai mi-au placut 3 lucruri (ordinea in care le expun fiind aleatoare):

  1. Mi-a placut atmosfera generala. Nu m-am simtit intr-o perioada anume (piesa a fost scrisa in 1939), fiind pusa in scena intentionat atemporal. M-am simtit, insa, acolo, ma simteam ca un vecin care trage cu ochiul si cu urechea la ce mai fac nebunii de alaturi. Din cand in cand, mai intra cineva pe geam, mai intra cineva pe usa din spate, mai cara cate un cadavru. De discutat se discuta despre otravuri, cadavre, inmormantari crestinesti si operatii estetice. Chestii firesti intr-o familie normala, nu? Si sa stiti ca la aceasta senzatie a contribuit si sala in sine, caci actorii intrau si ieseau pe langa mine, cu unii spectatori de pe randurile din fata chiar au interactionat in mod direct. Eu am stat mai in spate, teoretic mai departe de actiune, dar practic am putut sa am o imagine de ansamblu mai buna, mai corecta as zice.
  2. Legat de sala, ar trebui sa zic mai multe, dar o voi face intr-un articol distinct. Aici voi rezuma totul: spectacolul mi s-a parut a fi SPECIFIC unui teatru-cafenea. Desi mi-a placut mult si poemul filosofic Oxygen, mi s-a parut a nu se potrivi in peisajul unui-teatru cafenea. Ca exceptie, ca un spectacol altfel, diferit, poate functiona, insa spectacolele specifice acelei sali, acelui teatru, ar trebui sa fie cele de tipul Arsenic si dantela veche: comedii spumoase, mai noi sau mai vechi, care pot fi savurate alaturi de un pahar de vin sau de bere. Comedii spumoase nu inseamna comedii usoare, nu inseamna vulgaritate. Exista si comedii de calitate, de bun gust, cum este si Arsenic si dantela veche. La modul serios, Oxygen s-ar potrivi in peisaj intr-o sala mica, studio, acolo ar parea perfect integrata. Pe de alta parte, Arsenic si dantela veche este tipul de spectacol care se potriveste si teatrelor-cafenea, merge perfect cu o bere sau un vin, dar n-ar parea deloc ca nuca-n perete nici la Sala Mare a TNB.
  3. Nu as putea incheia articolul fara sa laud interpretarile actorilor. Nu am favoriti, nu a excelat vreunul in dauna altuia, ci pot spune, ca la fotbal, ca a excelat ECHIPA. Au functionat si individual, fiecare parand a fi distribuit in rolul corect, dar si colectiv, actorii avand o chimie foarte buna intre ei. Cele doua doamne in varsta chiar semanau cu doua matusici simpatice care tin la nepotul lor ca la ochii din cap, tanarul cu logodnica lui, desi pareau un cuplu dubios, aveau o chimie excelenta intre ei, iar fratele evadat si complicele sau aveau si ei ceva care-i facea sa functioneze. Felicitari, totodata, si regizorului, pentru alegerea distributiei.

Arsenic si dantela veche este un spectacol foarte bun, care se joaca la Teatrelli, loc pe care vi-l recomand cu caldura. Se afla situat in Piata Lahovari (la numarul 7), foarte aproape de Piata Romana (in spatele McDonald’s si KFC, vizavi de Spitalul de Oftalmologie). O sala frumoasa, cocheta, cu scaune confortabile, mai apropiate de ideea de teatru decat de ideea de cafenea. Eu, unul, promit sa revin acolo cat de curand.

1 thought on “Arsenic si dantela veche – Teatrelli

Leave a Reply