Draga Doamna Profesoara de de Ludmila Razumovskaia
Regia: Andrei Majeri
TRADUCERE: Lia Crisan, Tudor Steriade
SCENOGRAFIE: Irina Chirila
COREGRAFIE: Raul Hotcas
COREPETITOR MUZICAL Petru Damsa
DISTRIBUTIA:
Inna Andriuca – Elena Sergheevna
Denisa Blag – Lida
Eduard Trifa – Pasa
Andrei Dinu – Volodea
Eduard Bindiu – Vitea
Produs de Teatrul Municipal din Baia Mare, vazut la Teatrul Tandarica, in cadrul Festin pe Bulevard 2018
Draga Doamna Profesoara – Opinie LaTeatru.EU
Draga Doamna Profesoara a fost, pentru mine, al saselea spectacol vazut in cadrul festivalului Festin pe Bulevard 2018. Recunosc, pana acum spectacole bune, realizate corect, regizate corect, interpretate corect. Din pacate, insa, niciun TEXT nu reusise, pana la Draga Doamna Profesoara, sa ma dea pe spate. Sa ma impresioneze. Sa ma socheze. E drept, textul a mai fost montat in Romania, nu este deloc un text nou pentru publicul cunoscator ceva mai in varsta. Pentru mine, insa, a fost primul contact cu acest text. Si am ramas de-a dreptul socat.
Pe scurt: 4 elevi se duc acasa la profesoara lor de matematica pentru a o ruga sa-i ajute in incercarea lor de frauda. Ea avea cheia incaperii unde erau depozitate lucrarile lor finale (nu ni se spune despre ce examen ar fi vorba, eu banuiesc c-ar fi bacalaureat). Cert este ca era vorba despre examenul de matematica, ei toti urmand a NU urma vreo facultate cu profil realist.
Fara sa va spun nici cum se termina, nici cum erau celelalte personaje, va spun doar despre unul dintre ei: Volodea era liderul lor, un tip care voia sa dea la relatii internationale, viitor diplomat, care venise doar sa-si ajute colegii. Nu avea niciun interes personal, nu avea nevoie de modificarea lucrarii. Voia, insa, sa-si testeze fortele. Sa-si ararte puterea. Pentru el era important sa castige, chiar daca victoria nu-l avantaja cu nimic. Victoria de dragul victoriei. Este personajul meu preferat, din absolut toate punctele de vedere.
Discutia aluneca si in taramul materiilor inutile, dar decisive, de care ne-am tot lovit in scoala. Nu se fac precizarile necesare, unul ca mine ar fi simtit nevoia unor clarificari absolut necesare. Daca actiunea s-ar petrece in Romania, elevii de uman n-ar fi trebuit sa dea bacul la matematica. Nici macar nu mai fac matematica in anul terminal. Drept urmare, dilema mea, de la care ar trebui sa porneasca discutia serioasa, este ce fel de examen era acela? Era un examen de an, pe care trebuia doar sa-l treci (sa nu ramai corigent), sau era un examen decisiv, important, de bacalaureat? Totusi, nu trebuie sa ignoram discutia la nivel macro: cat de ok (ca sa folosesc un cuvant modern) este ca examenul decisiv pentru cariera sa fie la o materie inutila tie de atunci inainte? Cat de ok este acum, cat de bine era atunci, in anii 80.
Trecand peste neclaritatea in cauza, ramane dilema etica: este mai putin imoral sa fraudezi un examen la o materie care nu-ti va folosi in viata? Imoralitatea are si ea trepte, sau vorbim strict de persoane morale, respectiv persoane imorale? Un profesor a carui menire in mod oficial este de a-si ajuta elevii, este complet imoral daca-i ajuta sa fraudeze?
Acum, tinand cont de perioada in care a fost scris textul, 1981 din ce spune profesorul Morariu, ar trebui sa observ un lucru si sa fiu socat de un altul. Lucrul usor observabil este starea maritala a profesoarei: o profesoara singura! Deci vulnerabila, ar zice fanaticii familiei traditionale. Daca ea n-ar fi fost singura, probabil toata actiunea, toata desfasurarea de forte, n-ar fi avut loc. Poate nici ei, elevii, nu ar fi indraznit sa mearga la ea acasa.
Atentie: nu doar ca nu era maritata si nici macar cuplata, ci era SINGURA acasa, de ZIUA EI!
Lucrul socant, insa, este faptul ca un astfel de text a fost gandit si scris in URSS-ul anului 1981. Sa ne intelegem: textul este oricum socant si daca ar fi fost gandit si scris in 2018. Dar este cu atat mai uimitor, mai surprinzator, dat fiind anul aparitiei.
Nu pot discuta alegerile regizorale, nu pot compara cu alte montari ale textului. Avem un decor foarte modern, haine foarte colorata, o doamna profesoara (de fapt, domnisoara, ori poate o doamna divortata?) foarte colorata. Da, poate as fi preferat o explicitare mai accentuata a contextului, momentan sunt multe cateva ambiguitati care-l fac cumva nerealist Romaniei anului 2018 (am explicat mai sus de ce).
De asemenea, nu ma pot pronunta asupra locatiei in care se joaca in mod curent. Nu numai ca nu am vazut-o la teatrul unde a fost conceputa, insa nici macar nu am fost vreodata acolo, la Teatrul Municipal din Baia Mare. Totusi, trebuie sa subliniez faptul ca locatia aleasa de organizatorii festivalului Festin pe Bulevard este una interesanta, nu cred ca-i intamplatoare: Teatrul Tandarica. Teoretic pentru copii, asa cum erau, de fapt, protagonistii, personajele din spectacol.
Alegerea teatrului a mai avut, totusi, un efect: publicul. As simti nevoia unei cercetari mai anuntite, insa din punctul meu de vedere fiecare teatru are un public al sau, fidel. Care aici, la Teatrul Tandarica, nu a contat. Cei care merg cu cei mici la acest teatru au stat acasa, publicul din sala fiind exclusiv public de festival, un public informat, care a aflat de festival, un public al teatrelor Nottara si Odeon probabil, care vazand spectacolul acesta la Tandarica, l-a preferat. Care este efectul? Pai, pe de-o parte, o sala care nu a fost plina (la Nottara am vazut, la 2 spectacole, sala plina, la Odeon la fel), pe de alta un public civilizat, cuminte, nu am avut telefoane sunand ori macar luminand, vorbit in timpul spectacolului ori alte activitati deranjante. Un public mai putin numeros, dar superior calitativ. Ar trebui studiat subiectul in mod serios.
In final, o intrebare, nu legata doar de public, ci de localizarea geografica: sunt, oare, sanse mai mari in Bucuresti sa intalnim o situatie de genul? Sau Baia Mare este un loc unde s-ar putea petrece mai degraba o situatie asemanatoare? Intreb si pentru ca reactia publicului ar putea fi diferita, in functie de pozitionarea fata de subiect.
Nu inchei, insa, fara sa subliniez faptul ca regizorul Andrei Majeri a reusit din nou sa ma surprinda. Fara sa va dezvalui prea multe, pot spune ca inca nu am sesizat un stil Andrei Majeri, ceea ce inseamna, strict din punctul meu de vedere, ca omul are marele avantaj de a fi foarte adaptabil. Inca nu ne-a dezavluit intregul sau arsenal. Sper sa reuseasca sa ma surprinda si data viitoare (apropo, inainte de Draga Doamna Profesoara vazusem si Medea’s boys, montat la teatrul bucurestean Apollo 111; articolul despre acest spectacol va aparea zilele acestea).
Per total, Draga Doamna Profesoara este cel mai bun spectacol vazut pana acum la Festin pe Bulevard 2018. Sper, totusi, sa ma mai surprinda, socheze de-a dreptul, si alte spectacole din festival. Sper, dar sansele nu sunt deloc mari 🙂
One thought on “Draga Doamna Profesoara – Festin pe Bulevard 2018”