Iluzii de Ivan Vîrîpaev
Traducere din limba rusa: Bogdan Budes
Regia artistica: Cristian Ban
Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu
Distributia:
Prima femeie – Raluca Mara
A doua femeie – Ioana Cheregi
Primul bărbat – Romul Morutan
Al doilea bărbat – Cătălin Mares
Regia tehnica: Cristian Rudareanu
Sunet: Gabriel Koka
Lumini: Ioan Iluta
Data premierei: 14 ianuarie 2018
Durata spectacolului: 1 ora, 25 min.
Spectacol cu supratitrare in limba maghiara
Iluzii – Opinie LaTeatru.EU
Mi s-a reprosat deseori ca nu dau (aproape) deloc atentie decorului. De multe ori retin tot felul de detalii legate de spectacol, tot felul de replici (care, scoase din context, pot suna dubios), retin moduri diverse in care un actor intra ori iese din scena, dar nu prea retin decorul.
Noroc cu spectacolele astea moderne, in care decorul iti este aratat inainte de spectacol. Uneori, cand intri in sala, nu este trasa cortina, deci pana incepe spectacolul ai timp sa admiri decorul. Asa pot observa si eu, in tihna, ce e pe scena.
La astfel de spectacole, dar si la cele bazate pe texte clasice (in cazul lor, stiind desfasurarea actiunii, replicile, am un oarece ragaz), bag si eu in seama decorul, caci altfel imi scapa. Chiar si la festivaluri unde un spectacol castiga premiul pentru scenografie, eu tot nu tin minte foarte multe din ea. Rareori o scenografie ma incanta, imi sare-n ochi. Doar asa o bag in seama.
Si, sa ne intelegem: eu retin costumele usor. Tin minte cu ce era imbracat X, alea-mi sar in ochi. Sunt prea atent la OAMENI, la ce fac ei, la ce zic ei, astfel incat decorul este exact cum ii zice si numele.
Stiindu-ma atat de nepasator, un amic pasionat de teatru mi-a urat acum cateva luni sa am parte de un spectacol fara scenografie. Fara niciun fel de decor. Cu scena goala. Sa ma duc la un spectacol unde actorii apar pur si simplu si vorbesc unii cu altii, fara nimic in spate. Lui i se pare plictiseala de pe lume, caci el este o persoana vizuala. El isi alege locurile unde sa manance si sa bea o bere in functie de priveliste. Prefera sa manance o mancare mai slaba calitativ, dar sa aiba PRIVELISTE. Iar mancarea trebuie SA ARATE bine, aspectul fiind mai important decat mirosul ori gustul acesteia.
Eh, acum vine partea interesanta: tocmai am vazut un astfel de spectacol si mi-a placut la nebunie. Si, ca sa fiu sincer, acesta este unul dintre motive. Nu este singurul, dar este unul important.
Patru actori tineri spun povesti despre 4 oameni. Doua cupluri, un el si o ea, un alt el si o alta ea, cei 2 masculi fiind cei mai buni prieteni. Cuplurile au ajuns la batranete, vedem, de fapt, cum au murit. Cum sfarsesc ele.
Faptul ca nu exista decor, spectacolul jucandu-se efectiv in fata cortinei, ne ajuta sa ne concentram strict asupra povestilor. Care povesti se intretaie, se contrazic aparent una pe cealalta. Este un puzzle care se construieste in fata spectatorului.
Iar partea si mai interesanta este alta: jocul scenic al CELORLALTI. Ideea e asa: in fata voastra vedeti 4 actori, acestia vorbind pe rand. Eh, aici este cheia: uitati-va la cei care nu vorbesc, nu la cel care vorbeste.
Acum, regret ca acest spectacol se joaca tocma’ la Satu Mare, caci altfel m-as fi dus sa-l revad de inca 4 ori. Da, ati citit bine, de 4 ori as vrea sa-l revad. Daca sunteti din Satu Mare, va sfatuiesc sa faceti asta. De fiecare data sa urmariti UN ACTOR (ii luati pe rand). Si-l studiati, il urmariti doar pe el. Cum se comporta cand vorbeste el, cum se comporta cand vorbesc ceilalti. Dar CARE ceilalti? Sa vedeti cand isi schimba infatisarea, cand devine agitat …
Problema mea este ca m-am prins (prea?) tarziu de asta. Din obisnuinta de a respecta regula de baza a bunului simt, cea conform careia te uiti la cel care vorbeste, am ratat aceasta chestiune importanta. M-am prins de chestia asta abia spre final (in a doua jumatate, ca sa ma exprim asa). Desi era, poate, prea tarziu, tot am observat cateva chestii. Dau doar un exemplu: Ioana Cheregi, a doua femeie, mi s-a parut ca zambea cand ceilalti povesteau. Parea cea mai putin incordata. Parea cea mai … energica. Cea mai dinamica. Repet, insa: pentru un studiu AMANUNTIT ar trebui sa revad spectacolul de 4 ori. Si vorbesc la modul cel mai serios.
Acum, trebuie sa va mai marturisesc ceva: mai vazusem o adaptare, dupa acelasi text, in capitala, la Godot. L-am vazut mai demult, acum 1 an si mai bine. Trecand atat de mult timp, nu pot face o comparatie. Semnalez, doar, adaptarea de la Godot, care inca se mai joaca. Pentru cei din Bucuresti este valabila invitatia, dar, bineinteles, si pentru eventualitatea-n care spectacolul va avea reprezentatii prin festivaluri.
Acum, n-o sa va spun despre ce este cu exactitate spectacolul Iluzii. Asta veti descoperi singuri. Eu vreau doar sa va spun ca nu tot ce sunteti blestemati sa patiti este neaparat ceva rau. In cazul meu, am fost blestemat sa am parte de un spectacol fara decor si mi-a placut la nebunie. Deci, ca sa reformulez un proverb: Atentie ce-mi doresti. S-ar putea sa-mi placa! 😀
2 thoughts on “Iluzii – Teatrul de Nord din Satu Mare”