Iona – Teatrul Dramaturgilor Romani – FEST-FDR 2020

Iona - Teatrul Dramaturgilor Romani POSTER

Iona de Marin Sorescu
Coordonare scenica: Victor Ioan Frunza
Distributie:
Lari Giorgescu (Iona)
Adrian Nour (Pescarul 1)
Lucian Maxim (Pescarul 2)
Decor: Vladimir Turturica
Muzica originala: Lucian Maxim
Costume: Corina Boboc
Produs de Teatrul Dramaturgilor Romani (din Bucuresti), vazut la Sala 2 Scena A UT DOR a Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara in cadrul FEST-FDR 2020

Iona - Teatrul Dramaturgilor Romani

Iona – Opinie LaTeatru.EU

 

Am vazut vreo 3 adaptari dupa Iona, unul dintre textele cele mai maleabile, cele mai adaptabile, dar si cel mai greu de inteles texte din dramaturgia romaneasca.

Daca Alecsandri ori Caragiale sunt usor de inteles, cel putin la primul nivel, multora le scapa multe lucruri profunde, Iona este tipul de text preferat de regizori, preferat de actori (rol extrem de greu, dar care te pune in valoare), dar destul de evitat de public (nu e nicidecum un spectacol comercial). Adversitatea publicului fata de Iona este cauzata si de faptul ca textul a fost studiata de o parte dintre elevi la liceu (eu nu; stiti voi, manuale alternative). Unii au fata de Iona aceleasi reactii initiale pe care le-am avut eu fata de La Tiganci.

Personal, am vazut vrei 3 adaptari dupa Iona. E drept, nu am vazut cea mai buna Iona din spatiul teatral romanesc, cea de la Craiova, cu regretatul Ilie Gheorghe in rolul principal, spectacol despre care a scris Larisa acum ceva timp. Am vazut niste adaptari bune, insa nici macar una cu adevarat memorabila.

Pana voi vedea o noua adaptare mai buna, voi lua aceasta adaptare, regizata de Victor Ioan Frunza, drept reper. O Iona foarte zgomotoasa, foarte muzicala, o Iona foarte vie. O Iona contrara celei pe care o stiam, una calma, melancolica. Lari Giorgescu insufleteste Iona, o face, din punctul meu de vedere, de nerecunoscut.

Asa cum va ziceam despre multe spectacole, si Iona trebuie REvazut in spatiul unde a fost gandit, trebuie merg la el in Bucuresti si pentru a-l vedea inauntru, unde acustica este superioara. Este un spectacol de care te bucuri, pe care-l savurezi, un spectacol caruia ii gasesti alte intelesuri de fiecare data cand il vezi.

Legat de Lari Giorgescu, tin minte ca prima oara l-am descoperit cu adevarat prin intermediul unui spectacol intitulat Moftul roman, spectacol ce se juca la Teatrul Mignon (teatru inchis intre timp). Si acela tot un one-man show, si acela un spectacol care scotea in evidenta talentul actorului. Bineinteles ca intre timp l-am vazut in multe alte spectacole, inclusiv la TNB, insa atunci, la acel spectacol micut, mi-a atras cu adevarat atentia. Ulterior, cand am dat de el de in diverse spectacole, l-am urmarit cu atentie si il consider un actor la fel de bun precum Manole sau Mihai Calin. De nivelul lor, zic. Daca sunteti curiosi si vreti sa vedeti o retrospectiva personala a lui Lari Giorescu, intrati pe LiterNet.

Iar ca sfat, profesorii de romana ar trebui sa-si duca elevii la spectacole, la montarile textelor cu care ei se lupta in liceu. Pe langa faptul ca astfel de spectacole ar genera discutii interesante, “asa vazuseti si voi Iona dupa ce ati citit-o?”, s-ar putea ca unele texte sa devina mai accesibile, mai frumoase, mai interesante. Caci raman la parerea mea, valabila si la poezii: textele dramaturgice au fost scrise pentru a fi puse in scena, nu pentru a fi citite de elevi.

Mergeti sa vedeti Iona la Teatrul Dramaturgilor Romani, mergeti sa vedeti montarile textele pe care le-ati studiat in liceu. Pe langa nostalgia acelei perioade, s-ar putea sa descoperiti lucruri care cu siguranta nu va trecusera prin cap in ceea ce priveste acele texte. Iar Iona este un text atat de maleabil incat cred ca poti vedea si 1000 de montari diferite, fara sa existe riscul de a te plictisi.

Leave a Reply

%d bloggers like this: