Mesterul Manole
scenariu de Andrei Majeri dupa Lucian Blaga
regia si ilustratia muzicala: Andrei Majeri
decor si video design: Mihai Pacurar
costume si styling: Lucian Broscatean
miscarea scenica: Sinko Ferenc
pregatirea muzicala: Incze G. Katalin
încaltaminte: Mihaela Glavan
imprimeuri digitale realizate la: YOUNG Advertising
consultant creativ: Liana Martin
asistenti de regie: Alexandra Felseghi, Petro Ionescu
maestru de lumini: Madalina Manzat
multumiri speciale: Genoveva Hossu, Paul Pitea, Carmen Cherechea, Adelina Sulea
DistribuTia:
Manole: Sorin Leoveanu
Mira: Romina Merei
Starețul Bogumil: IonuT Caras
Găman: Radu LArgeanu
ÎntAiul (a fost cAndva cioban): Mihai-Florian NiTu
Al doilea (a fost cAndva pescar): Cosmin StAnilA
Al treilea (a fost cAndva cAlugAr): Radu Dogaru
Amfitrion spectacol / Doamna lui VodA: Miriam Cuibus
VodA: Ioan Isaiu
Solii lui VodA: Anca Hanu, SAnziana TarTa
Umbra lui Manole: Ruslan BArlea
Protestatarul / Arhanghelul: Cristian Rigman
Femeile: Adriana BAilescu, Elena Ivanca, Irina Wintze
CAlugArii (copii): Dragoș BArlea, Tudor Corb, Teodor Pop-Curșeu, Alex Todea
regia tehnicA: Arhidiade MureSan
operatori lumini: Madalina Manzat, Andrei Mitran
sonorizare / video: Marius Rusu, Vasile Craciun
sufleor: Ana-Maria Moldovan
Produs de Teatrul National Lucian Blaga din Cluj, poate fi vazut la Sala Mare a acestui teatru
Mesterul Manole – Opinie LaTeatru.EU
Legenda Mesterului Manole mi se pare cea mai dubioasa poveste, legenda, pe care noi, romanii, o invatam la scoala. O poveste care pe mine ma face sa rad, dar pe care saracii profesori de romana sunt obligati s-o predea pe bune.
O parte insemnata a elevilor se plang ca legenda, in special piesa de teatru scrisa de Lucian Blaga, este foarte dificil de inteles. Foarte dificila, foarte ilogica, extrem de needucativa. Contra-educativa, daca-mi permiteti acest termen.
Acum, cand vorbim despre piese celebre, de genul celor scrise de Caragiale, desi prezente si ele in programa scolara, vorbim de amintiri placute. Nu cred ca cineva, vreun elev, a avut vreo problema cu O scrisoare pierduta ori cu O noapte furtunoasa. Nu cred sa aiba amintiri neplacute. Aceste opere se citesc de placere. E drept, e mai fain sa le vezi puse-n scena, dar ca idee, nu e deloc o corvoada sa citesti asa ceva.
Mesterul Manole este, insa, o corvoada. Nu doar ca e greoaie, dar este si neplacuta. Iti lasa un gust amar. Se citeste greu si numai din obligatie. Nimeni nu cred ca poate spune ca II PLACE. Asa cum, bineinteles, iti PLAC, in adevaratul sens al cuvantului, piesele lui Caragiale.
Cum ar putea, vreodata, ca Mesterul Manole sa fie un spectacol de teatru bun? Cum ar putea ca aceasta legenda, transpusa de Lucian Blaga in piesa de teatru, sa te impresioneze? Sa-ti dea un vibe bun, sa-ti lase la final un gust placut, un sentiment pozitiv?
Daca nu stiti cum, inseamna ca n-ati fost la teatru. Caci fix asta-i farmecul teatrului: un text bun, fascinant, plin de suspans, este scos in evidenta de un decor cat mai simplist, minimalist (ca sa folosesc termenul consacrat in dramaturgie), in timp ce un text arhicunoscut, greoi, deloc accesibil, este atenuat de alegerile regizorale si scenografice. Este atenuat pana devine chiar interesant, fascinant.
Caci da, Mesterul Manole in regia lui Andrei Majeri m-a impresionat in multe momente. M-a impresionat in special scena in care ea este zidita, cum costumul ei stralucitor mascheaza trecerea. O scena impresionanta, memorabila, pe care cu greu o voi putea uita.
O alta scena, de fapt o succesiune de scene, este cea in care apare Voda. Un Voda imperial, daca-mi este permis jocul de cuvinte. Un personaj secundar, apare putin, dar isi face simtita prezenta. Il tii minte ulterior.
Legat de actori, eu am fost cumva neutru: nu vazusem niciun alt actor, in vreun alt spectacol (nu sunt clujean, fara sa fie asta o lauda sau o rusine), drept urmare nu-i judec prin prisma altor roluri. Dimpotriva, ii voi judeca de acum inainte prin prisma rolurilor jucate in Mesterul Manole.
Mi-au placut toti, iesind in evidenta Voda (Ioan Isaiu), despre care deja v-am spus mai sus, Mira (Romina Merei) si Manole (Sorin Leoveanu). Roluri puternice, bine alese. Este o expresie, pe care am auzit-o folosita foarte des de catre cei care merg rar la teatru: el chiar crede in rolul sau. Da, chiar asa, multi actori pare ca joaca fara sa creada o boaba din ceea ce spun. Toti actorii, dar cu precadere cei 3, credeau cu tarie in rolurile pe care le interpretau.
Am lasat la final partea interesanta, importanta: Mesterul Manole este PRIMUL spectacol vazut in Sala Mare a Nationalului Clujean. Am mai vazut spectacole in acest teatru, insa in sala mica, de jos, in cadrul Comedy Cluj 2016. In sala aceasta, cea mare, mai fusesem doar cu ocazia catorva gale TIFF. Dar acum am fost pentru prima oara sa vad un spectacol de teatru. Sa asist la chestia pentru care a fost gandita cu precadere aceasta sala: pentru teatru. Caci da, pana nu vezi UN SPECTACOL de teatru intr-o sala nu o poti judeca, la fel cum un stadion poate fi judecat doar dupa ce ai asistat la evenimente sportive pe el, nu la concerte.
Poate intamplator, poate nu, spectacolul a fost punerea in scena a celei mai celebre piese scrisa de Lucian Blaga. In cazul in care nu stiati, Nationalul Clujean ii poarta numele. Fix din acest motiv i-am scris in titlul numele cu majuscule. O coincidenta interesanta (si placuta) pentru mine.
Nu intru in alte detalii regizorale si scenografice, nu discut despre modernismul (exagerat sau nu) al punerii in scena. Asta va judeca fiecare spectator in parte, fiecare critic, cronicar, jurnalist ori blogger. Pentru mine, spectacolul Mesterul Manole a fost indeajuns de … diferit (of, ce alt cuvant ar fi trebuit sa pun?) pentru ca o legenda pe care o dispretuiesc sa devina un spectacol nu doar digerabil, ci chiar bun si pe alocuri memorabil.
Sper sa revin si cu alte ocazii in Sala Mare a Nationalului Clujean. Si, desi-mi displace profund povestea, legenda, sper sa vad si alte montari ale piesei Mesterul Manole. Abia atunci voi avea termen/i de comparatie si voi putea spune cat este de buna, de fapt, aceasta montare. Eu v-o recomand indiferent daca sunteti fani ai legendei ori, dimpotriva, exact ca mine, sunteti adversari declarati. De fapt, cam asta ar trebui sa fie testul pentru montarile textelor clasice: cat de mult au reusit sa placa “dusmanilor”, celor care dispretuiesc textul original. Daca reusesti sa montezi un Romeo si Julieta astfel incat sa fie placut de cineva care nu apreciaza textul, inseamna ca montarea ta este cu adevarat reusita.
Despre Mesterul Manole puteti citi alte opinii aici, aici si aici.