MicroTeatru by Avangardia

MicroTeatru by Avangardia

MicroTeatru este un proiect extrem de misto al Teatrului Avangardia, proiect pe care il incurajez si pe care mi l-as dori continuat (pus in aplicare) si de catre alte teatre. Pana sa va spun despre ce-i vorba, trebuie sa contextualizez un pic.

Intai si intai, incepand cu data de 15 martie teatrele patriei s-au inchis. Nu stiu ce parere aveti, cum ati resimtit-o voi, eu unul sunt extrem de afectat. Desi nu am fost dintotdeauna un fan al teatrului, pe care l-am redescoperit tarziu, prea tarziu as zice eu, acum pot spune ca-mi lipseste enorm. Dintre toate lucrurile pe care aceasta pandemie mi le-a luat (ea ori cei care, zica-se, lupta contra ei), teatrul imi lipseste cel mai mult. Si, exact cum e vorba romaneasca, simti cat de important e un lucru atunci cand nu-l mai ai. Cand il ai nu-ti dai seama cu adevarat de importanta lui.

Ma rog, in cazul meu este ceva mai mult, este o dependenta de evenimente cu public, caci imi lipseste enorm si mersul la cinema.

Teatrul online, struto-camila pe care multe teatre o ofera drept alternativa, imi displace profund. Motivele le-am expus in articol, nu le mai reiau. Marea problema a acelor spectacole este ca ele aveau sens jucate intr-o sala, in fata unui public. Si, poate la fel de important, marea problema este ca acasa ti se poate parea prea lung un spectacol de trei ore. Intr-o sala de teatru 3 ore trec altfel, esti in atmosfera de teatru, esti alaturi de alti oameni veniti pentru spectacol, in timp ce acasa 3 ore de teatru, mai ales daca e filmat prost, sunt aproape imposibil de urmarit.

Fix aceste 2 lucruri au fost constientizate de Teatrul Avangardia, caci acest proiect al lor, MicroTeatru, pe asta se bazeaza:

  • Spectacolele lor sunt GANDITE pentru a fi redate din fata laptopului, nefiind gandite pentru a fi jucate in fata unui public. Nu te simti aiurea ca te uiti la ele, ci dimpotriva, te simti important, simti ca ele au fost facute pentru tine. In cazul multor spectacole online, senzatia este extrem de dubioasa: eu, unul, m-am simtit in plus, simteam ca parca ma uit pe gaura cheii la o chestie pe care teoretic n-as avea voie s-o vad.
  • Spectacolele sunt scurte, de 17-18 minute fiecare. In loc sa jigneasca publicul cu discursuri elitiste de genul un spectacol bun este un spectacol lung ori de genul iubitorul adevarat de teatru nu judecat un spectacol dupa durata lui, Teatrul Avangardia constientizeaza situatia si se adapteaza ei. De acasa nu poti urmari spectacole lungi, iar urmariea fragmentata a unui spectacol, acum 20 de minute, peste o ora inca 30, peste 2 ore inca 40 de minute, nu este deloc recomandabila. Dimpotriva, iesirea din atmosfera de teatru te face sa nu mai simti spectacolul, nu-l mai traiesti cum trebuie, lucru oricum accentuat de faptul ca nu se petrece in fata ta, nu simti niciun fel de energie asa cum se intampla in sala de teatru.

Drept urmare, desi initial nu ma tragea inima sa ma uit la spectacole, intr-un final le-am dat o sansa si nu doar ca n-am regretat, dar mi-au placut enorm.

Momentan, in cadrul proiectului MicroTeatru pot fi urmarite 4 micro spectacole de teatru. Le-am vazut pe toate 4 si, nevrand sa fac articole distincte despre ele (asa cum nici despre scurtmetraje nu fac articole distincte, ci un singur articol despre toate de la un anumit festival, exceptiile avand motivatii speciale (Scurtmetraj nominalizat la Oscar gen), voi scrie aici cateva randuri despre fiecare-n parte. Daca as scrie 500 de cuvinte despre un spectacol, s-ar ajunge la partea aia dubioasa in care cititul unui articol despre spectacol ar dura mai mult decat spectacolul in sine. Asadar, in ordinea inversa a preferintelor (cele mai bune la final, deci), micro-spectacolele disponibile sunt urmatoarele:

 

Iubire la Distanta
De Ricard Reguant
Distributia: Alex Conovaru, Ioana Marcoiu, Andreea Mateiu, Andreea Hristu, Ioana Barbu
Regia: Ricard Reguant
Durata: 18 min

Stiu ca suna paradoxal, insa exact spectacolul care vorbeste despre pandemie mi-a placut cel mai putin. Un tip, singur, fara familie, fara prietena, simte nevoia de socializare si de sex…de la distanta. Drept urmare, se apuca sa sune mai multe … persoane de sex feminin.

In mod cert un spectacol cu multe substraturi, un spectacol pe care trebuie sa-l urmaresti cu atentie, un spectacol unde dialogurile ascund multe subtilitati. Nu zic ca e slab, nicidecum, spun doar ca aveam alte asteptari, asteptari setate inclusiv de celelalte spectacole. In plus, sunt satul de discutii pe tema Covidului, drept urmare n-as putea gusta un astfel de spectacol in perioada asta. Peste 2-3 ani, cand pandemia va fi deja istorie, spectacolul va fi altfel savurat. Vorbesc de persoana mea, nu stiu de voi. Poate voi il veti gusta si acum, nu zic nu.

In plus, cu riscul de a face un semi-spoiler (nu prea e cazul, totusi, de spoiler atat timp cat nu vorbim despre un thriller ci despre un spectacol cumva introspectiv, un spectacol pe care-l urmaresti pentru dialoguri), mi s-a parut prea liniar, lipsit de orice urma de twist. Nimic nu se schimba la final, nimic nu se rastoarna, totul e la fel. Parc-ar fi un meci de 0-0.

Una Mica
De Octavi Egea
Distributia: Vlad Balan, Camelia Pintilie, Șerban Gomoi, Irina Sarbu
Regia: Ricard Reguant
Durata: 18 min

Una mica ne ofera un dreptunghi amoros (geometrie in iubire, vorba Deliei) destul de dubios. Doua cupluri decid sa-si petreaca impreuna vacanta intr-o cabana rustica. La un moment dat, cele 2 cupluri fac un fel de swing: Juan (sotul Rosei) si Carmen (sotia lui Pedro) merg impreuna cu masina pana la magazinul din sat sa faca ultimele cumparaturi, lasandu-si amandoi jumatatile sa se ocupe de gratar. Lucrurile nu merg bine pentru nimeni: atat Juan & Carmen, cat si Rosa & Pedro facand-o de oaie, fiecare in felul sau. Cum o scot ei la capat si, mai ales, cum transmit celorlalti boacana lor ramane sa descoperiti singuri.

Fara sa am ceva cu comedioara asta, scurta, simpla, de impact, pot sa-i subliniez cele 2 probleme: este deopotriva nerealista si previzibila. Este complex nerealista ca sotul uneia sa mearga cu sotia celuilalt la cumparaturi; fie mergeau cei doi barbati, ca baietii, fie le lasau pe ele sa mearga si se ocupau ei, tot ca baietii, de gratar. Totodata, este de asteptat ca cele 2 cupluri sa faca swing. Stiam deja acest lucru inca de cand am citit sinopsisul de pe site.

Acum, spre deosebire de precedentul spectacol, care poate fi lesne pus in scena, daca va fi vreodata cazul, acesta mi se pare sortit parca pentru a fi oferit asa. Primul cuplu este in natura si oricat de bine ai pune decorul, tot nu-ti va iesi o natura … autentica. Nu stiu, poate-s eu prea lipsit de imaginatie, insa eu NU il vad pus in scena. Altfel, o comedioara decenta, bulevardiera, bine jucata si bine regizata. Nimic de reprosat din acest punct de vedere. Si suspansul, atat cat e el, e bine dozat (ma rog, un suspans mimat, lucrurile erau clare pentru … cunoscatori).

Ele
de Marta Fons
Distributia: Stefana Samfira si Ioana Barbu
Regia: Ricard Reguant
Durata: 17 min

Initial credeam ca e un spectacol feminin pe care n-are sens sa-l vad. Dintre toate, parea spectacolul care ma atragea cel mai putin. O discutie 100% feminina, la care eu, ca barbat, n-am ce sa caut. In fond, ce-si puteau transmite 2 foste colege de liceu care nu se mai vazusera de ani buni? Primul meu gand zburase catre un spectacol mai vechi vazut acum ceva timp la Godot, 30+.

Dupa primele 5 minute, temerile mele PAREAU ca se adeveresc. PAREAU doar, caci finalul este excelent. Nu va zic, aici clar este vorba despre suspans, deci orice spoiler va face rau. Va spun doar ca merita sa-i dati o sansa si, mai ales, sa REZISTATI inceputului mai anevoios. Finalul, insa, face toti banii.

Iar daca e sa critic ceva la acest spectacol, acel ceva este sinopsisul de pe site. Serios, mai bine-l vedeti cu informatiile minime livrate de mine. Il veti trai mult mai intens. Si da, are si un twist de zile mari.

Pe intuneric
de Octavi Egea
Distributia: Camelia Pintilie, Serban Pavlu, Alex Conovaru, Andrei Mateiu
Regia: Ricard Reguant
Durata: 18 min

Pentru mine, Pe intuneric a fost PRIMUL spectacol vazut si, recunosc, a fost motivul pentru care le-am vazut si pe celelalte. Intr-un fel a fost bine, mi-a starnit interesul, mi-a aratat ce inseamna un micro spectacol BINE realizat. Luand-o altfel, din cauza lui am judecat poate prea dur celelalte spectacole.

Ce are acest spectacol? Pai are cam tot ce-i trebuie: interpetari absolut fantastice (cu Serban Pavlu si Camelia Pintilie in prim-plan), o poveste extrem de bine scrisa, o regie extrem de buna, suspans cat cuprinde si, mai presus de toate, senzatia ca aceasta poveste este mult mai intensa filmata decat petrecuta in fata ta. Daca precedentul spectacol poate fi pus in scena oriunde si oricand (neavand nevoie de decor), iar primul, Iubire la distanta, este un spectacol filmat cu telefonul in propria locuinta, asa cum poate face oricine, ACEST spectacol, Pe Intuneric, pare filmat PROFESIONIST. Este. daca-mi este permisa exprimarea, mai mult FILM decat teatru. Este un scurtmetraj thriller excelent, rolul lui Pavlu amintind de taximetristul Relu din celebrul serial HBO Umbre.

Povestea, foarte pe scurt, este urmatoarea: Eva este un psihoterapeut de succes si, totodata, sotia unui politician celebru. Cei doi urmau sa petreaca un weekend romantic intr-o cabana izolata in munti. Din pacate, insa, PLANURILE celor 2 sunt date peste cap. Nu va zic mai multe, nu va dezvalui nimic altceva, va spun doar ca desi vad si citesc o tona de thrillere, Pe intuneric m-a prins atat de mult incat nu am avut timp sa ma gandesc, nu mi-a dat timp sa respir. Drept urmare, desi la final am exclamat TREBUIA SA-MI FI DAT SEAMA, eu urmarit cu sufletul la gura intreaga poveste. Da, acesta-i marele avantaj al filmelor/spectacolelor/povestirilor scurte: nu-ti da timp de respiro, nu-ti permite sa te gandesti, sa pui lucrurile cap la cap. Ceea ce in cazul thrillerelor este un lucru excelent.

Merita, deci, sa vedeti Pe Intuneric. Dupa mine, cel mai bun spectacol dintre cele 4, spectacolul care o sa va faca sa va indragostiti de acest (nou) tip de teatru.

La final, cateva detalii si concluzii despre ideea celor de Avangardia, MicroTeatru. Asadar:

  1. Avand in vedere ca in aceasta perioada se joaca in cateva locatii spectacole in aer liber, spun urmatoarele: spectacolul Ele s-ar potrivi PERFECT in peisaj (in fond, cele 2 foste colege de liceu se intalnesc LA O TERASA; drept urmare, spectacol se poate lesne juca la o terasa unde cele 2 vor ocupa pur si simpla o masa, ca 2 cliente normale); celelalte spectacole ar avea nevoie fie de multa imaginatie din partea spectatorilor, fie ar fi realmente stricate de o eventuala punere in scena.
  2. Spectacolul Pe Intuneric, insa, este singurul care ar putea fi LUNGIT, care ar putea fi transformat intr-un spectacol de sine statator (de peste o ora). Ma rog, eu l-as transforma in film, caci actiunea povestii poate fi lesne continuata.
  3. Spectacolul Una Mica, desi de efect vazut de acasa si extrem de actual, poate fi si el continuat, ideea putand fi stoarsa mai bine. Poti pune mai multe apeluri telefonice si chiar mai multe personaje principale. Eventual, 2 personaje, un el si o ea, care fiecare-si suna conctatele (era sa zic contactii), urmand ca la final cei 2 sa se sune reciproc. Avand in vedere ca spectacolul acela este cumva introspectiv, lungirea lui nu ar strica nimic, nu ar lua din intensitatea lui (care nu prea exista oricum, nefiind thriller).
  4. Discutand strict despre teatrul scurt, ma intreb, asa cum s-or fi intrebat si altii, de ce acest tip de teatru nu este promovat si-n tara noastra. Stiu ca pe vremuri Festivalul de la Oradea era de teatru scurt. De ce spectacolele de teatru sunt musai lungi? De ce nu exista si spectacole scurte, fie jucabile in calup, fie de sine statatoare? Daca-mi spuneti ca ar fi imposibil, ca 2 spectacole distincte inseamna 2 decoruri distincte, va contrazic: fie spectatorii se vor muta (in teatrele unde sunt mai multe sali; am “patit-o” la Odeon), fie decorurile vor fi mutate in fata spectatorilor, fie va exista o mica pauza dupa fiecare spectacol (5 spectacole de 20 de minute inseamna 100 de minute, daca adaugam 4 pauze de 10 minute rezulta 140 de minute, o durata deloc mare si deloc neintalnita printre spectatori). Deci s-ar putea, daca s-ar dori. Imi veti spune de festivaluri, insa eu spun ca am pune caruta inaintea cailor: nu se produc astfel de spectacole, deci cu ce s-ar prezenta teatrele ori trupele independente la niste astfel de festivaluri?
  5. Ca o continuare a punctului anterior, imaginativa ca un astfel de calup de spectacole de teatru scurt ar fi in avantajul tinerilor actori, al proaspat absolventilor de teatru (ori chiar al studentilor), caci teatrele ar putea pune 1-2 spectacole cu actori consacrati si alte spectacole cu tineri (ma rog, va puteti gandi la orice alta combinatie matematica posibila). Ideea e ca din 5 spectacole (presupunand ca acest calupuri ar avea 5 spectacole, chiar si 4 ar fi ok), macar 1 tot ar fi rezervat tinerilor. Ei ar imparti scena, fie si indirect, cu actori consacrati, lucru extrem de benefic pentru cariera lor. Iar financiar vorbind, un spectacol cu 4 pauze inseamna vanzari mai mari la produsele ce se comercializeaza in foaier. Daca-i teatru-cafenea e clar ca vanzarile vor fi foarte bune. Deci … de ce nu?

Cam atat despre MicroTeatru, cel mai nou proiect al Teatrului Avangardia. Mai multe detalii despre proiect gasiti pe MicroTeatru.RO, iar daca doriti sa vedeti cele mai noi proiecte Avangardia puteti vizita si TeatrulAvangardia.RO. Felicitari inca o data atat pentru idee, cat si pentru punerea ei in aplicare si astept urmatoarele spectacole Avangardia (inteleg ca e in pregatire un nou spectacol de MicroTeatru).

Leave a Reply

%d bloggers like this: