O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii – TNB

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii după un roman de Mark Haddon
Traducere: Andrei Marinescu
Regie: Bobi Pricop
Adaptare: Simon Stephens
Scenografie: Adrian Damian
Costume: Liliana Cenean
Muzica: Alexei Turcan
Video: Dan Adrian Ionescu, Mizdan
Lighting design: Andrei Florea
Regia tehnica: Silviu Negulete, Paul Tanase
Durata: 1 h 40 min
Distributie:
Ciprian Nicula
Emilian Oprea
Ana Ciontea
Rodica Ionescu
Carmen Ungureanu

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii – Opinie LaTeatru.EU

Printre multele detalii pe care multi le ignora, dar pe care eu le observ din ce in ce mai mult se numara si … cortina. Din perspectiva mea, de spectator cu ceva mai multe spectacole la activ decat altii, va semnalez un lucru: la multe teatre este cortina trasa, ea urmand a fi ridicata la inceperea spectacolului. Sunt, insa, spectacole unde poti admira decorul dinainte sa inceapa. Uneori vezi si cativa actori acolo, care fie stau, fie au cateva miscari repetitive.

Acum, nu stiu cati dintre voi chiar se uita la decor inainte sa inceapa. Eu va sfatuiesc, in acest sens, sa faceti urmatorul exercitiu de imaginatie: sa incercati sa anticipati, pe baza informatiilor primite, pe baza a ceea ce vedeti si, eventual, a ceea ce deja stiti despre spectacol, ce va urma.

N-as putea spune cum e mai bine, cum prefer eu, spectacole cu cortina trasa, unde ti se dezvaluie totul doar la inceperea show-ului, ori cele unde ti se dezvaluie decorul. Fiecare are farmecul sau. Spun, insa, ca atunci cand ti se dezvaluie decorul, ti se dezvaluie cu un scop. Ti se sugereaza ori chiar ti se spune ceva de la inceput. Esti setat cumva de la inceput. Nu trebuie sa ignori aceasta informatie, ar putea fi folositoare.

In cazul spectacolului O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii am intalnit cel mai sugestiv inceput de spectacol. De cum am intrat in sala am vazut, pe scena, niste actori care se roteau in jurul unui caine mort. Ma rog, nu trebuie sa va speriati, nu este efectiv un cadavru de caine pe scena, ar fi macabru, dar asta trebuie sa ne imaginam ca este. Scena salii Pictura este una rotativa, deci practic totul se invarte in jurul acelui carne. Ni se sugereaza din start, atat din titlu, cat si din ceea ce vedem, ca acel caine va fi declansatorul intregii actiuni. In plus fata de titlu, aflam ca acel caine este … mort. Deci moartea unui caine va schimba viata mai multor personaje.

Daca n-ai citit cartea, caci eu n-o citisem inainte de vizionarea spectacolului, fix atata stiam. Ce avem, efectiv, in spectacol?

Pai una bucata copil cu autism, interpretat extraordinar de Ciprian Nicula, care hotaraste sa ancheteze, asa cum putea el, moartea cainelui vecinei. Aflam din spectacol ca acesta este orfan si locuieste doar cu tatal sau.

Fara sa va destainui nimic din desfasurarea actiunii, caci nu-mi plac spoilerele nici la teatru, nici la film, mai trebuie sa fac doua precizari importante:

1. Avem actori care interpreteaza roluri multiple. Va zic doar de Emilian Oprea, dar nu-i singurul. Si tot legat de actori, am preferat sa spun doar numele lor, fara sa spun si CE anume interpreteaza ei, tocmai pentru a nu strica surpriza. Caci avem parte de surprize pe parcursul intregii reprezentantii.

2. Tot ce descoperim, de fapt, este universul acelui copil cu autism. Copiii cu autism nu sunt bolnavi, nu sunt nebuni, ci au un univers propriu, o viziune proprie asupra lumii. Acest spectacol ne ajuta s-o descoperim. Vom vedea cum se raporteaza toti ceilalti la acest univers, daca si cum reusesc sa patrunda in el. Caci despre asta este vorba: cainele este un pretext, el declanseaza toate acele intamplari, insa miza este cu totul alta. Nu, nu este vorba despre a iubi sau nu animalele, nu este un spectacol adresat iubitorilor de patrupede.

Mergeti sa vedeti O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii la TNB. Si cititi si cartea dupa care a fost facut spectacolul (ea fiind disponibila inclusiv tradusa in limba romana). Salutari TEATRALE tuturor!