Vreau sa fiu actor #5 a avut loc acum mai multe zile, sambata 9 aprilie, insa ca de obicei eu scriu mai greu, astept sa se sedimenteze un pic ideile. Atunci, pe loc, eram mult prea in febra evenimentului (la care am stat pana la 10 seara). Si, bonus, ca tacamul sa fie complet, eu am ajuns la eveniment dupa un altul: avanpremiera animatiei Baietii rai.
Incep, din start, cu partea care ma afecteaza direct, cu sau fara ghilimele: de aceasta data a fost un alt juriu. Daca la precedentele 2 editii pe care le-am jurizat (editia cu numarul 2 si editia cu numarul 4) colegii mei de juriu au fost dramaturgul Stefan Caraman si criticul de teatru Gabriela Hurezean, de aceasta data am fost in juriu alaturi de Theo Herghelegiu (dramaturg si regizor, considerata a fi unul dintre pionierii teatrului independent din Romania) si Razvan Ilie (actor la Teatrul InCulise, care mai joaca si prin alte parti, de exemplu la Teatru Infinit).
Fidel principiului meu de a invata din orice experienta, teatrul fiind in sine o experienta, pot spune ca schimbarea aceasta de juriu a fost de bun augur pentru mine. Perspectiva unui actor, radical diferita de a unui dramaturg ori a unui critic de teatru, m-a facut sa vad cu alti ochi intregul proces. In plus, Razvan Ilie participase si la preselectii, asa ca stia nu doar cum au interpretat actorii in cauza, ci si cat de mult au progresat acestia. Vorbind de actori neprofesionisti, progresul este mai important decat interpretarea efectiva din spectacol.
Partea trista este, insa, alta: daca pana acum mai era un critic cu blog (din diverse motive prefer sa nu-i zic blogger) in juriu, de aceasta data a picat pe mine responsabilitatea scrierii unui articol. O responsabilitatea de care sper sa ma achit cu brio.
Acum cateva cuvinte despre cele 3 spectacole vazute.
Fericirea e in Republica Dominicana – Vreau sa fiu actor #5
Aici mi-a placut mult personajul principal, scriitorul Luca Dom, interpretat excelent de Claudiu Popovici. Intrebarea din sinopsis, cum este mai bun un scriitor, viu sau mort, mi se pare excelenta, esentiala.
E drept, aici am un semn de intrebare legat de editorul de carte, interpretat de Adrian Luican. Nu cu interpretarea am ce am, ci cu personajul in sine: un editor cocalar, lipsit de scrupule, care ar calca, la propriu, pe cadavre pentru profit, pentru a avea vanzari. Un producator de film cocalar ori un impresar muzical de aceasta anvergura este ceva ce vad posibil, ai si intalnit; insa editor de carte cocalar? Hmm… Ideea este ca personajul a fost convingator interpretat, insa faptul ca nu-s sigur ca el exista scade din realismul povestii. Si e pacat de bietul Luca Dom, un personaj realmente excelent.
Ca interpretare, pe langa Claudiu Popovici, pe mine m-a mai impresionat si Tina Tifescu, tanara pe care Luca Dom o cunoaste la biblioteca. Mi-a placut nu doar ea ca atare, prestanta ei, ci si chimia dintre cei 2. Pentru mine a fost un rol foarte greu, un rol dificil de interpretat chiar si pentru o actrita experimentata (fiind, de asemenea, un rol care trebuie dat unei actrite tinere, ca asa e personajul, drept urmare este foarte greu de ales actrita perfecta pentru acest rol). Excelenta Tina, fabulos Claudiu.
Cu mici modificari, care toate ar trebui sa duca la scurtarea duratei, acest spectacol, mai ales datorita tematicii, ar putea sa se joace si in stagiunea normala a Teatrului InCulise. Cu siguranta spectatorii vor empatiza cu scriitorul depresiv Luca Dom. Am dubii, insa, ca cineva va empatiza cu editorul. Desi nu bag mana-n foc.
Clinica TeenMedia – Vreau sa fiu actor #5
Aici vorbim despre un spectacol cu multe “inside Jokes”, “easter eggs”, glume si replici pe care cel mai bine le inteleg cei implicati in proiect. Nu sunt chiar departe de acest proiect, inteleg mare parte din glume, insa cu siguranta nu este tipul de spectacol care ar putea fi jucat intr-o stagiune normala.
Mi-a placut insa consistenta lui, unitatea lui, practic tot spectacolul era inchegat, toti erau o echipa unita. Meritul este, evident, al antrenorului, coordonatorului, Ionut Iftimiciuc.
Dintre actori, Raluca Cazangiu, lichidatorul judiciar, a fost minunata. Fabuloasa. A excelat intr-un spectacol unde, de fapt, a excelat echipa. A fost chiar mai buna decat echipa per ansamblu.
Intre timp, m-am razgandit: spectacolul acesta ar trebui jucat ca spectacol de prezentare pentru TeenMedia Academy. La final se va spune: dupa ce vei absolvi aceste cursuri vei intelege toate glumele din spectacol. Sau, ma rog, poti urmari de pe margine, ca mine.
Anger Management – Vreau sa fiu actor #5
Acest spectacol a fost realmente cel mai bun. Pe mine m-au dat pe spate povestea si mai ales twistul de final. Vazand retrospectiv spectacolul, imi dau seama cat de bine au fost interpretate rolurile.
Aici actorul care a iesit in evidenta a fost cel mai tanar dintre ei, David Murgeanu (in rolul lui Viorel).
Povestea este simpla: mai multi pacienti au intalnire cu doctorul psihiatru. Fiecare are motivele sale, insa problema pare a fi aceeasi: managementul furiei (Anger Management, in engleza, suna mai bine). Pe parcursul spectacolului vedem fiecare problema in parte, fiecare pacient in parte. Nu va zic cum se termina totul, va las pe voi sa va convingeti (sper, totusi, ca intr-o forma sau alta, acest spectacol sa se mai joace).
David Murgeanu il interpreteaza, dupa cum ziceam, pe Viorel, unul dintre pacienti. O interpretare de-a dreptul fabuloasa, cu foarte multa improvizatie din partea actorului (un pusti de 17 ani caruia ii prevad un viitor luminos).
Premiile deja le-am spus, dar le voi zice in continuare, ca sa apara distinct (si vedeti ca au fost 4 de aceasta data):
- Cel mai bun actor – Claudiu Popovici (din primul spectacol).
- Cea mai buna actrita – Raluca Cazangiu (din al doilea spectacol).
- Cel mai bun actor debutant – David Murgeanu (despre care v-am vorbit mai sus)
- Cel mai bun spectacol – Anger Management
De mentionat o chestie foarte tare: toate spectacolele au avut texte personalizate, scrise de coordonatori. Nu sunt montari ale unor texte deja scrise. Practic, antrenorii au scris un text special pentru actori. Din acest motiv foarte multe roluri (nu toate, ce-i drept) au parut alese PERFECT. Ca sa ma exprim altfel, nu mi-era clar daca actorul a fost ales pentru rol ori daca nu cumva invers, rolul a fost scris pentru un actor sau altul.
Cam atat despre experienta mea de a fi pentru a treia oara jurat la Vreau sa fiu actor #5. Sper sa mai am ocazia sa va povestesc si despre experiente ulterioare.