Roma Armee
o idee de Sandra Selimović și Simonida Selimović
Regie: Yael RonenDramaturg: Irina SzodruchScenografie: Heike Schuppelius Pictura: Damian Le Bas, Delaine Le Bas Costume: Maria Abreu, Delaine Le Bas Video: Hanna Slak, Luka Umek Animație: Hanna Slak, Luka Umek Light design: Hans Fründt
Organizator: Institutul European Rom pentru Arte și Cultură – IERAC
O revoluție de emancipare a “Roma Armee”/ a “Armatei Rome”
Cu sprijinul Fundațiilor pentru o Societate Deschisă: Schimburi Culturale, Schimburi de Tineret, Inițiativa pentru Drepturile Omului, Programul de Sănătate Publică și al Institutului Goethe din România.
Distributie:
Mehmet Ateșçi
Hamze Bytyci
Mihaela Drăgan
Riah May Knight
Lindy Larsson
Orit Nahmias
Sandra Selimović
Simonida Selimović
S-a jucat, in reprezentatie UNICA, la Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti
Roma Armee – Opinie LaTeatru.EU
O ipotetica armata rroma, armata ce se infiinteaza cu scopul de a se autoapara. Din aceasta armata urmeaza sa faca parte si cativa “gadji”, “gadjo”, care inseamna, de fapt, non-tigan. A suferit numeroase adaptari lingvistice, multi confundandu-l cu romanescul GAGIU.
Spectacolul, in sine, este un manifest. Este un manifest al unei comunitati, un manifest al unor actori de nationalitati diferite, din spatii diferite, care apartin, insa, aceleiasi etnii. Un manifest la toleranta, la acceptare, un mars al diversitatii in format teatral.
Nu voi vorbi despre aspectele teatrale ale spectacolului, sunt mai putin importante aici, ci voi vorbi despre un aspect care multora le scapa. Eu, unul, sunt atent la aceste lucruri, iar la astfel de spectacole detaliile fac diferenta. Asadar, va intreb in sens contrar: cum va pregatiti de un spectacol despre care stiti ca va avea o reprezentatie unica? Va simtiti cumva special, ca veti asista la un spectacol, la propriu si la figurat, UNIC?
Vorbeam in articolul precedent despre un festival la care spectacolele au reprezentatie unica. Vorbeam, deci, despre energia care se simte, despre modul in care actorii evolueaza. Actorii, fie ei profesionisti ori amatori (semi-profesionisti, cum imi place mie sa spun). Vorbeam despre modul in care ei, actorii, se concentreaza asupra unei zile importante, decisive as spune eu.
Ganditi-va la voi cum v-ati simtit atunci cand ati dat bacul: o perioada care acum vi se pare frumoasa, un examen care acum vi se pare aproape banal, dar pe care atunci l-ati tratat ca pe unul de totul sau nimic. Ca pe un tren pe care trebuie musai sa-l prindeti. Ca pe un lucru HOTARATOR pentru voi. Ca pe un eveniment UNIC.
Ganditi-va, insa, cate astfel de momente, de evenimente, ati mai avut de-a lungul vietii. Multi dintre noi nu am mai avut. Licenta, dizertatia ori alte evenimente studentesti au parut floare la ureche. Si, totusi, incercati sa va imaginati ca acea licenta a voastra ar fi trebuit sustinuta in fata unei audiente largi. In fata unui public de 100 de oameni, cunoscuti si mai ales necunoscuti.
Spectacolul Roma Armee a avut reprezentatie UNICA in Romania. Puneti-va un pic in pielea celor de pe scena: aproape toti rromi, isi jucau propriile roluri, vorbeau despre propria lor etnie, si jucau prima si singura data in tara cu cea mai mare populatie rroma din Europa. Stiau ca urmeaza sa aiba foarte multi rromi in public, in timpul spectacolului s-au uitat prin sala si i-au zarit.
Eh, ganditi-va la toate aceste aspecte. Ganditi-va cat de importanta a devenit aceasta reprezentatie pentru ei. Oricum un spectacol manifest, un spectacol in care ei, pe scena, nu trebuiau doar sa-si interpreteze rolurile, ci trebuiau sa se si faca auziti. Sa isi spuna cu voce tare, FOARTE TARE, necazurile. Of-urile. Problemele.
Cum am simtit eu spectacolul Roma Armee? Ce reactii a starnit in mine, in sufletul meu? Pai m-am simtit deseori ca-n filmele lui Kusturica, cu muzica lui Bregovic pe fundal. M-am simtit in Balcani, acolo unde cultural, chiar daca nu si geografic, mai aflu (ori SIMT ca am aflu). M-am pus in locul personajul si m-am simtit marginalizat, m-am simtit discriminat (inlocuiti rrom cu evreu, poate cu roman prin Italia, Spania ori Franta; inlocuiti rrom cu imigrant in Europa aceasta tot mai cosmopolita si deopotriva mai problematica etnic si cultural), m-am simtit VIZAT de anumite replici (caci, oricat de toleranti am fi, tot am avut, de-a lungul timpului, replici ori comportamente care, direct ori indirect, au discriminat pe cineva; ori, cel putin, EU am avut astfel de comportamente).
Vizual este un spectacol superb, plin de culoare, plin de viata, plin de voie buna.
Roma Armee, chiar si daca nu as fi stiut despre ce este vorba, este un spectacol extrem de placut. Pune intrebari dificile, atinge anumite probleme, dar nu este deloc o corvoada de privit. Dimpotriva. Pacat ca nu stiu daca voi mai avea ocazia sa-l vad.
Daca aveti ocazia, mergeti sa vedeti Roma Armee atat pentru ce transmite, cat si pentru ce arata. Atat pentru mesaje, cat si pentru latura exclusiv teatrala a spectacolului (bine jucat, bine regizat, o scenografie superba). Si mergeti sa vedeti si spectacolele Teatrului Rrom Giuvlipen. Merita!