Timisoara. Capat de linie – Teatrul National Timisoara – FEST-FDR 2019

Timisoara. Capat de linie FEST FDR 2019

Timisoara. Capat de linie
de Peca Stefan
Spectacol realizat in cadrul proiectului DESPRE ROMANIA NUMAI DE BINE,
finantat prin Programul Centenar al Ministerului Culturii si Identitatii Nationale
Data premierei: 15.12.2018
Durata spectacolului:
Locatia: Sala 2
Distributia
MATEI CHIOARIU
ALINA ILEA
JASMINA MITRICI
MIRELA PUIA
FLAVIUS RETEA
ALINA SPIRIDON
CATALIN URSU
Scenografia TUDOR PRODAN
Video design CINTY IONESCU
Coregrafia SILVIA CĂLIN
Muzica FLAVIUS RETEA
Light design LUCIAN MOGA
Sculptura EMIL BEJENARU
Regia artistica: ANA MARGINEANU
Vazut in cadrul FEST-FDR 2019

Timisoara. Capat de linie – Opinie LaTeatru.EU

 

Dupa ce am vazut 2 spectacole bucurestene (Taximetristi si Povesti de dragoste la prima vedere, care desi e montat la Cluj, este bazat pe povesti petrecute-n Bucuresti), unde ma simteam cumva bine, ca eu inteleg spectacolul mai bine decat 90% din public, de aceasta data am trait experienta in sens invers. Am vazut, la interval de 2 zile, Timisoara. Capat de linie si Jurnal de Romania. Timisoara (despre care voi scrie intr-un articol viitor). Doua spectacole adresate cu precadere timisorenilor, dar din care avem si noi de invatat.

Timisoara. Capat de linie, primul dintre ele, este o distopie, un SF, care pleaca de la o premisa extrem de interesanta: lumea anului 2070, cand oamenii vor fi trimisi de pe Pamant tocmai pe luna. Iar cei care nu-s cuminti, din N motive, vor fi trimisi pe Marte.

Avand o premisa futurista, spectacolul de fapt vrea sa ne treaca prin istoria orasului Timisoara. Cum va ziceam mai sus, spectacolul va fi inteles mai bine de catre timisoreni, fiind multe soparle, multe simboluri de inteles doar pentru locuitorii de aici.

Chiar si asa, insa, m-am bucurat ca am putut afla mai multe despre oras. Ma intorc in Bucuresti cu ceva mai multe lucruri aflate despre Timisoara. Cel putin in teorie.

Caci in practica erau cateva lucruri false, in frunte cu formatiile muzicale. Nu stiu daca aceste lucruri neadevarate au fost puse asa intentionat ori din necunoastere. In fond, si Eminescu, in Scrisoarea a III-a, falsifica un pic istoria.

Din pacate, desi incepe promitator si desi-s convins ca e nevoie de spectacole SF pe piata teatrala romaneasca, spectacolul patimeste prin … banalitate. Ce vezi in primele 5 minute se intampla pe parcursul intregului spectacol. Ceea ce se anunta a fi un spectacol memorabil, un regal multimedia, se dovedeste a fi doar o gaselnita … de decor. Pur si simplu constati ca acelasi spectacol putea sa se joace intr-un decor ultra-minimalist, daca dialogurile ar fi fost identice mesajul ar fi fost acelasi.

E drept, Timisoara. Capat de linie ramane un spectacol diferit, insa eu il consider doar o inceput promitator. Doar un teaser. Pentru ceva ce-mi doresc sa vad mai des pe scena de teatru. Noi, romanii, suntem fani distopii, se vand bine astfel de carti, biletele la filmele de genul se vand si mai bine, deci teatrele de ce ar evita povestile de genul? Iar daca dintr-o distopie mai si inveti ceva, cu atat mai bine.

Timisoara. Capat de linie este adresat cu precadere timisorenilor, insa daca ati fost macar o data in acest oras zic ca merita sa-l vedeti. Merita si daca n-ati fost, caci multe chestiuni legate de Timisoara, in special cele din 1989, fac parte din istoria nationala. Dar, chiar asa, daca n-ati fost inca in Timisoara, eu zic ca-i cazul s-o faceti. Este unul dintre orasele care merita. Poate un astfel de spectacol o sa va aminteasca acest lucru.

Leave a Reply

%d bloggers like this: