Da-te din soare – Reactor de creatie si experiment

Da-te din soare
Text de Alexa Bacanu cu insertii ale echipei
Regia: Leta Popescu
Asistent regie: Irisz Kovacs si Ana Maria Tirlea
Muzica: Radu Dogaru si Adonis Tanta
Miscarea scenica: Mihai Mihalcea
Multumiri speciale: Rondocarton
Scenografia: Mihai Pacurar
Costumele: Teodora Frincu
Cu: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stanila, Adonis Tanta
Cu participarea: Alexandru Dabija, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Largeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze
Vazut in sediul Reactor din Cluj

Da-te din soare – Opinie LaTeatru.EU

Printre lucrurile pe care-mi propusesem sa le bifez in vizita mea clujeana din 2021 era si vizita la Reactorul Clujean. Vazusem cateva spectacole de la Reactor in festivaluri, prin Oradea ori Satu Mare, insa cumva simteam ca ratez esentialul acestui teatru. Unul dintre spectacole, MISA parut, mi-a cam displacut, insa ceva din mine imi spune ca l-as fi privit cu alti ochi daca l-as fi vazut in spatiul unde a fost conceput. Un alt spectacol de-al Reactorului vazut in festivaluri, In umbra marelui plan, mi s-a parut extrem de complex, de greoi, insa totodata extrem de reusit.

Joi, 29 iulie 2021, s-a jucat singurul spectacol din acea perioada: Da-te din soare. As fi vrut sa spun ca am ales inspirat spectacolul, ca dintre toate spectacolele am vrut neaparat sa vad Da-te din soare, insa ar fi in mod evident neadevarat; in mod paradoxal, insa, expresia “spectacolul m-a ales pe mine” este adevarata. Drept urmare, nu am facut niciun fel de research vizavi de spectacol, am vrut sa merg cumva in orb. Singurul lucru pe care-l stiam este ca regizoare este Leta Popescu, o regizoare care nu-mi era deloc straina: ii vazusem un spectacol in festival la Timisoara, dar si unul la Apollo 111 in Bucuresti (ultimul destul de recent, cu cateva saptamani in urma).

Deci stiam regizorul, vazusem cativa dintre actori, chiar daca nu-mi erau foarte cunoscuti ca nume, singura necunoscuta era, deci, locatia. Ea urma sa ma surprinda, urma sa fie elementul cu adevarat nou pentru mine.

Prima impresie legata de locatia in cauza a fost un amestec de bine si rau. Atmosfera afara era una cool, misto, curtea aceea a Reactorului are un aer tineresc. E drept, ajunsesem sa ma simt un pic cam batran pentru acel loc, cred ca m-as fi simtit mult mai bine acum 10 ani acolo.

Daca orasul Cluj-Napoca este un hub hipsteresc, Reactorul este miezul acestui hub, locul unde concentrarea de hipsteri este cea mai mare din tot orasul. Ceea ce nu e un lucru nici rau, nici bine. Este pur si simplu o realitate, o premisa de la care trebuie sa pleci atunci cand ajungi acolo. Pentru unii este raiul pe Pamant, pentru altii dimpotriva. Eu sunt cumva intre, poate o idee mai spre hipster, chiar daca am momente in care nu vreau sa admit asta.

Legat de public, trebuie sa fac o comparatie mai ampla. Am fost anii trecuti la cateva spectacole la Teatrul National: unul singur in sala mare (Mesterul Manole) si alte cateva in sala studio (in cadrul unui Comedy Cluj). Daca in acele sali observasem o medie de varsta usor mai ridicata decat in Bucuresti si o eleganta mai mare ca-n capitala (pentru mine, cravata este un etalon; acolo vazusem prea multe cravate pe metru patrat, ma speriasem de abundenta lor), in sala de la Reactor am observat o medie de varsta foarte scazuta (pe care EU o stricam, o dadeam peste cap), o absenta a elegantei (nu erau oameni dezbracati, deci nimic absurd sau obscen, insa erau imbracati casual si ultra-casual, cred ca toti aveau fie blugi, fie pantaloni/fuste scurte; zero cravate, ca sa dau etalonul meu, ceea ce ma facea sa ma simt bine).

In plus, tot ca observatie personala, daca la filmele de la TIFF masca era aproape optionala, obligatorie pe hartie, dar prea putin purtata efectiv in salile de cinema (purtata la intrare, data jos imediat ce se intra in sala), cea purtata REGULAMENTAR pe gura SI PE NAS fiind o exceptie, o pasare rara, la Reactor masca pe nas si pe gura era regula (MULT) prea putin incalcata. Eu si din aceasta perspectiva eram strain acolo. Tineri, imbracati lejer, fara vreun pata de culoare in ceea ce priveste eleganta, cu masca pe nas si pe gura (am observat o persoana care avea 2 masti, chestie pe care n-o mai vazusem de ceva timp) – cam acesta este publicul Reactorului.

Si ca sa vedeti cum toate se leaga, tema spectacolului era fix “generation gap”, caci termenul englezesc este mai cuprinzator si mai sugestiv decat romanescul “decalajul dintre generatii”. E drept, fiind teatru despre teatru, are foarte multe “inside jokes”, “easter eggs”, chestii pe care doar oamenii din domeniu le inteleg si le savureaza. Caci, de fapt, lor le este adresat. Totodata, este posibil ca unii mai in varsta si mai lipsiti de umor (criticii de teatru, de felul lor, nu prea au aceasta calitate, nefiind deloc singurii carora le lipseste acest lucru) sa displaca acest spectacol, sa se simta chiar atacati. Ceea ce, probabil, pana la un punct, chiar s-a dorit.

Cumva, cele 2, spectacolul si locatia, sunt inseparabil legate, chiar nu vad acest spectacol jucat intr-o alta sala (in niciun caz intr-o sala mare a vreunui teatru de stat). In plus, avand in vedere faptul ca acest spectacol a fost gandit in pandemie, el pare jucat in mod natural in fata unui public (complet) mascat. Mastile intregesc peisajul. Cumva chiar cred ca actorii s-ar simti inconfortabil sa-l joace in fata unui public mai in varsta, elegant si fara masca.

Cineva spunea la final ca atmosfera de acolo, din curtea Reactorului, este una … cozy. Din ce stiu eu (si am verificat in dictionarele online, sa nu gresesc), cozy inseamna confortabil, primitor. Lucru pe care nu-l pot nega, nu pot spune ca nu m-am simtit primit bine; insa cu siguranta vor fi persoane care nu se vor simti prea bine, persoane care se vor simti mai degraba intr-o atmosfera de terasa decat intr-una de teatru. Ca sa o spun altfel, se vor simti intr-o atmosfera mult prea primitoare si prieteneasca, deci mult prea nespecifica teatrului.

Si ca sa vedeti ca nu-s nebun zicand toate astea, va dau un fragment de pe site-ul Reactorului, de la postarea acestui spectacol (citatul il dau exact, cu diacritice cu tot):

„Niciodată nu am putut să iau sala Reactorului ca pe o sală de Teatru. Pentru că nu e o sală de teatru. Și sper că în viitor ea va fi folosită din ce în ce mai puțin ca o sală de teatru, chiar dacă în ea se va juca teatru în continuare. Cu ocazia acestui proiect am ales să dau curs unor gânduri mai vechi care vin din această zonă. Cât e de necesar decorul de Teatru într-un spațiu neconvențional? Cât ne ajută și cât ne stă în drum? Dacă tot vorbim de moștenire… Ce dăm mai departe?” (Mihai Păcurar, scenograf)

Sa va dau un ultim exemplu: in ziua urmatoare spectacolului am spus unui clujean faptul ca am fost la Reactor si ca urmeaza sa scriu despre experienta asta pe blogul de teatru. Dupa cateva secunde bune de gandire, clujeanul (nu-i dau numele) a spus: No, pentru asta trebuie sa-ti faci blog separat. Tu ai LaTeatru.EU, insa ce e acolo nu e teatru. Ar trebui sa ai un blog distinct, LaReactor.EU. Acolo ar trebui sa scrii despre experienta de acolo.

Nu e teatru, e reactor. Clujenii stiu asta de cativa ani, eu am aflat abia acu’. Sunt mai ardelean decat ei, deci. 🙂

In final, trebuie sa va mai zic ceva legat de spectacolul Da-te din soare: va ramane pentru mine un spectacol etalon pentru Reactorul clujean mult timp. Drept urmare, urmatoarele spectacole ale Reactorului vor fi comparate cu acesta. Este, deci, un spectacol etalon pentru acel loc, unul adresat cu precadere celor din domeniul teatral, unul de care tanara generatie se va bucura in mai mare masura decat generatia mai in varsta.

Mergeti, deci, sa vedeti Da-te din soare. Si va sfatuiesc sa fiti atenti la ce se aude in sala inainte de inceperea spectacolului. Repetitia aia obsedanta face parte din spectacol, o pregatire excelenta pentru ce va urma. Sa nu ziceti ca nu v-am anuntat/avertizat.

ps: Daca vreti sa cititi o recenzie #pebune despre spectacolul Da-te din soare intrati pe Liternet. Ce ati citit pana acum aici este un articol blogosferic cu impresii despre vizita mea la Reactor si despre spectacolul in cauza. Diferenta este evidenta.