In cealalta camera de Sarah Ruhl
Regia: Vlad Massaci
Traducerea: Diana Cavallioti si Cristi Juncu
Scenografia: Tudor Prodan
Regizor tehnic: Vasile Marinoiu
Operator lumini: Cristi Ologu
Operator sunet: Robert Roiban
Machior peruchier: Dana Dinica
Distributia:
Catherine Givings – Denisse Moise
Dr. Givings – Alexandru Beteringhe
Sabrina Daldry – Ana Maria Carablais
Leo Irving – Vladimir Purdel
Annie – Iulia Verdes
Elizabeth – Réka Szász
Dick Daldry – Kostas Mincu
Spectacol produs de Teatrul Anton Pann din Ramnicu Valcea, vazut in Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie din Bucuresti
In cealalta camera – Opinie LaTeatru.EU
In cealalta camera este un spectacol ce poate fi vazut si judecat prin 2 unghiuri:
- Un prim unghi de analiza este cel legat de conditia femeii din acea perioada. Orice problema medicala a femeii era catalogata drept isterie, fiind tratata cu … vibratorul electric. Actiunea se petrece intr-un cabinet medical din New York, in fapt casa doctorului Givings. Aici veneau pacientele, ce erau tratate cu noua minune tehnologica: electricitatea. Sotia doctorului, Catherine, este curioasa cum decurge acest tratament, insa ei i se interzice complet sa intre in camera de tratament. Nu intru in detalii, nu va spun exact cine erau pacientii si pacientele medicului, cine era asistenta acestuia si ce se intampla exact acolo. Ramane sa descoperiti singuri.
- Partea si mai interesanta este, insa, alta: modul in care vedeau ei lucrurile. Nu stiu cu ce ar trebui sa compar inventarea electrcitatii, ce inventie a fost in zilele noastre atat de revolutionara, care sa afecteze absolut toate domeniile, insa vreau sa fiti atenti la modul in care vedeau acei oameni viitorul. Erau deopotriva incantati si speriati de ce ar putea face electricitatea. Pentru noi este amuzant, in acele vremuri discutiile erau serioase. E drept, piesa este scrisa in 2009, deci discutiile sunt cumva exagerate, sunt bazate pe scrieri istorice, nu sunt chiar autentice. Dar sunt extrem de realiste, de credibile.
- Al treilea unghi de abordare, unul care reuneste cele 2 aspecte de mai sus, este cel strict teatral. Avem interpretari solide, convingatoare, unde se evidentiaza Denisse Moise (in rolul sotiei doctorului) si Alexandru Beteringhe (in rolul medicului). Avem, de asemenea, un decor extrem de sugestiv, o camera din care se aude tot, in care se vede tot (din perspectiva spectatorului), dar in care nu se poate intra foarte usor.
In final, un aspect care pe mine m-a impresionat, unul extrem de relevant din perspectiva mea: spectacolul In cealalta camera, produs de Teatrul Anton Pann din Ramnicu Valcea, a fost jucat intr-o reprezentatie unica in Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie din Bucuresti, reusind sa umple sala (atat cat au permis regulile pandemice). O performanta de invidiat, pe care nu multe spectacole din provincie au reusit-o. Si tineti, va rog, cont de faptul ca nu vorbim de un teatru national, ci unul ceva mai micut (nu vreau sub nicio forma sa-l subevaluez, sa-l bagatelizez, am vazut 2 spectacole la acel teatru, Fata din Masinarie si Craciunul presedintelui, si inca unul intr-un festival, Emisie: Titanic Vals la Fest-FDR 2020; toate excelente). E drept, a ajutat faptul ca regizorul este unul care a montat mult si prin Bucuresti, iar in distributie regasim 2 actrite, Ana Maria Carablais si Iulia Verdes, obisnuite cu scenele bucurestene. O performanta care merita, insa, subliniata si aplaudata. Mi-as dori sa vad cat mai multe spectacole din provincie jucate in Bucuresti, chiar si in afara festivalurilor consacrate.
Mergeti … In cealalta camera … pentru a vedea un spectacol excelent. Merita sa-l vedeti datorita motivelor enumerate mai sus. Iar daca doriti sa cititi o recenzie clasica, va invit sa cititi acest articol aparut in presa locala (regionala).