Puricele in ureche – Teatrul Elisabeta

Puricele in ureche
Autor: Georges Feydeau
Regie: Serban Puiu
Scenografie: Alin Gavrila
Costume: Roxana Radut
Tip spectacol: comedie
Durata: 2h 15min (fara pauza)
Distributie:
Victor-Emmanuel Chandebise/Poche – Lucian Ghimisi
Camille Chandebise – Leonid Doni
Raymonde Chandebise – Alexandra Velniciuc
Romain Tournel – Andreas Petrescu
Carlos Homenides de Histangua – Vasile Calofir
Baptistin – Stefan Velniciuc
Augustin Ferraillon – Marcelo Cobzariu
Olympe Ferraillon – Raluca Ghervan
Etienne – Alexandru Prica
Lucienne Homenides de Histangua – Irina Noaptes
Rugby – Vlad Ianus
Antoinette – Maria Magdalena Tapu
Doctorul Finache – Mihnea Nicolau
Eugenie – Valeria Stoian
Clienti hotel: Iulian Balan, Claudian Siman, Claudia Ene
Vazut la Teatrul Elisabeta

Puricele in ureche – Opinie LaTeatru.EU

Nu este prima oara cand vad o montare a acestui text, mai vazusem La Pulce la Teatrul de Comedie,  despre care abia acum constat ca nu am scris, asa ca multe dintre poante imi erau deja cunoscute. Dupa cum deja vedeti, avem un rol dublu, Lucian Ghimisi interpreteaza 2 personaje care sunt confundate constant (lucru extrem de amuzant in fiecare situatie), in montarea Teatrului de Comedie acel rol ii revenise lui Stefan Banica JR.

Actiunea povestii porneste de la o pereche de bretele pe care Victor-Emmanuel o rataceste, aceasta fiind gasita de sotia sa, Raymonde. Pentru a-l testa, aceasta pune la cale un plan: o scrisoare anonima, de la o admiratoare secreta, pe care n-o scrie ea, ci prietena ei cea mai buna. In scrisoare, Victor-Emmanuel este invitat intr-un loc special: Motanasul Gentilom. Acolo lucra un valet care seamana leit cu Victor-Emmanuel. Cine se intalneste acolo si ce iese din toata aceasta incurcatura va las pe voi sa vedeti.

Ca fapt divers, „Le puce dans l’oreille” („Puricele in ureche”) este o expresie frantuzeasca din secolul al XIII-lea. Initial, insemna „a simti o dorinta aprinsa pentru cineva”. Secole mai tarziu, intelesul i s-a schimbat in „a fi ingrijorat sau a avea suspiciuni la adresa cuiva”. In acest caz, este vorba despre ambele lucruri, dorinta aprins pentru cine fiind potentata de suspiciunile la adresa (alt)cuiva.

Fara sa va spun despre ce personaj este vorba, va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la … balbait. Are un rol extrem de greu, pe care-l duce la indeplinire foarte bine. Dupa mine, cel mai greu rol din intregul spectacol (mai greu chiar decat dublul rol, din punctul meu de vedere).

La fel de greu este si rolul interpretat de Vasile Calofir, preferatul meu. Foarte sugestiv, foarte energic, foarte amuzant.

Iar surpriza placuta este sotia (de pe scena) a lui Vasile Calofir, interpretata de cantareata Irina Noaptes. Nu o stiam ca actrita, nu o mai vazusem pe scena, asa ca nu putea fi decat surprins de ea. In mod placut in acest caz.

Nu pot sa nu fiu surprins si de durata spectacolului: pe de-o parte, as fi fost nemultumit de un spectacol de peste 2 ore fara pauza, as fi strambat din nas; pe de alta parte, spectacolul este atat de dinamic si de amuzant incat nu simti cand trec cele 2 ore. Din pacate, aseara spectacolul a inceput cu ceva intarziere (20 de minute), asa ca la final multi spectatori se grabeau sa prinda autobuzul, ceea ce a daunat aplauzelor.

Puricele in ureche este o comedie frantuzeasca extrem de spumoasa, pe care publicul nostru o savureaza de fiecare data. De altfel, teatral vorbind, mi se pare ca montarile comice de provenienta franceza se potrivesc mai bine, sunt mai bine primite de catre public, decat cele de origine britanica ori americana. Suntem latini, francofoni pe deasupra.

Mergeti sa vedeti Puricele in ureche ori alta montare a acestui superb text. Veti rade cu gura pana la urechi si va veti bucura de 2 ore de teatru de calitate.

ps: Intre cele 2 montari Puricele in ureche, de la Teatrul de Comedie (unde se chema La Pulce) si de la Teatrul Elisabeta, o prefer pe a doua. Daca la Comedie erau actori mai buni, mai bine vazuti, aici tocmai unitatea, faptul ca intreaga distributie parea o echipa, mi-a placut. Si scenografia, decorul, mi s-au parut mai bune. Fara ca asta sa insemne ca ar trebui evitata montarea Teatrului de Comedie. Nicidecum.