Scrisori de dragoste – Teatrelli

Scrisori de dragoste de A.R. Gurney
Regia: Mircea Cornisteanu
Distributie:
Cerasela Iosifescu
Claudiu Bleont
Traducere: Petre Bokor
Vazut la Sala Teatrelli – Creart

Scrisori de dragoste – Opinie LaTeatru.EU

Fiecare generatie se va raporta altfel la un spectacol tip Scrisori de dragoste. Daca va ramane la fel si nu va dori niciun regizor sa-l adapteze modern la email, la posta electronica cea instanta, cu riscurile de rigoare, spectacolul Scrisori de dragoste ne va releva o lume demult pierduta. O lume in care scriai astazi si asteptai cel putin o saptamana raspunsul. In care intre momentul scrierii si momentul primirii raspunsului treceau multe zile, multe stari: erai, poate, vesel cand ai scris, insa intre timp starea ta s-a schimbat radical.

In secolul vitezei, un spectacol precum Scrisori de dragoste iti arata o lume a carei viata decurge altfel. Chiar daca poate parea banal, poate parea nostalgie, acum doar hipsterii romantici mai scriu scrisori de mana, nu pot sa nu ma intreb cat de diferita era viata generatiei anterioare… Daca traim mai repede, pe o treapta de viteza net superioara, inseamna ca traim mai mult? Ca facem mai multe lucruri intr-o zi? Am dubii…

E drept, strict legat de text, unul superb, pe care cei un pic mai in varsta s-ar putea sa-l stiti, fiind pus in scena in mai multe randuri, cu mai multe generatii de actori, chiar ma intreb cum ar arata Scrisori de dragoste varianta electronica. Chiar daca, sincer va spun, pana si emailul a ajuns perimat, invechit.

De fapt, emailul a ajuns ceva oficial, ceva ce scrii doar cand esti obligat. Scrii email unei entitati oficiale, scrii email unei persoane pe care n-ai vazut-o niciodata, scrii email, poate, unei persoane mai in varsta, nu foarte in varsta, ce-i drept, una care stie sa foloseasca internetul, dar in mod limitat. Ar putea exista persoane care sa corespondeze prin email, care sa scrie pe ascuns emailuri unei persoane, eventual de pe o necunoscuta celorlalti.

Legat de spectacol, deseori m-am intrebat, cand am primit un email (ca scrisoare normala, clasica, n-am mai primit de ceva timp, desi daca stau sa ma gandesc cred ca mai primit si din alea cateva), cum arata omul cand scrie o scrisoare: rade, plange, e concentrat?

In epoca moderna, a tehnologiei, exista webcam, poti s-o activezi pentru a-i vedea celuilalt reactiile. Stiti voi, cealalta persoana pune un nene care se tavaleste pe ras in timp ce el, in mod real, abia zambeste.

Sunt curios, totodata, cum va arata spectacolul acesta peste 30 de ani, jucat de niste actori care nu vor fi trimis nicio scrisoare clasica in viata lor. Caci eu, unul, nu am mai trimis o astfel de scrisoare de peste 20 de ani. Si nu doar din cauza timpului enorm de asteptare, ci si, in cazul meu, din cauza scrisului dezgustator.

Chiar asa: cum stati cu scrisul de mana? Caci poate ar fi trebuit sa incep cu asta.

Altfel, pe Claudiu Bleont il apreciez din ce in ce mai mult ca actor de teatru. Ca actor de film, cu parere de rau, inca il am intiparit in minte in dezastrul cu Brancusi, care cu greu imi va iesi din memorie.

Mergeti sa vedeti Scrisori de dragoste, indiferent de motivul pentru care o faceti: pentru actori, pentru a incerca sa va imaginati cum ar fi sa traiti intr-o lume mai … lenta. Ori poate pentru unul dintre textele emotionante din dramaturgia contemporana. Pana si pe mine m-a atins un pic.

Scrisori de dragoste cu Claudiu Bleont si Cerasela Iosifescu se joaca la Teatrelli, loc unde un astfel de spectacol pare usor neadecvat. Nu zic, el este usor adaptabil, decorul nefiind pretentios. Insa aici, poate stereotipic, vad ca s-ar potrivi mai bine in peisaj comedioare care merg cu un pahar de ceva. O Contesa, o Cacealma, ceva mai vesel. Nu zic, nu trebuie excluse spectacole mai melancolice, mai profunde, caci in aceeasi frumoasa sala am vazut si Oxygen. Oricum, Teatrelli este un teatru care merita vizitat 🙂