Steaua fara nume – Cortina AG

Steaua fara nume
de Mihail Sebastian
Lumini: E-stage
Regie: Vlad Zamfirescu
Scenografie: Madalina Marinescu
Asistent regie: Madalina Ciupitu
Decor: Sfera Dekor
Sunet: E-stage
Distributie:
Diana Roman
Vlad Zamfirescu
Adrian Titieni
Andi Vasluianu
Valentin Teodosiu
Luminita Erga
Gabriel Vatavu
Eva Cosac
Steaua fara nume este un spectacol produs de Cortina AG; eu l-am vazut pe data de 25 aprilie 2022 in Sala Mare (Ion Caramitru) a Teatrului National din Bucuresti

Steaua fara nume – Opinie LaTeatru.EU

Recunosc, Steaua fara nume este unul dintre textele mele preferate. Nu stiu daca este considerat text clasic, Mihail Sebastian nu este atat de montat precum Caragiale, desi fie vorba-ntre noi ar merita.

Ma rog, de Mihail Sebastian mai am un text preferat, unul pe care mi l-as dori montat mai des: Ultima ora (Teatrul de Comedie a pus in scena o adaptare pe care a intitulat-o Breaking News, una de-a dreptul fabuloasa).

Nu intamplator mi-am adus aminte de acel Breaking News memorabil, caci in Steaua fara nume l-am intalnit pe Valentin Teodosiu, actor al Teatrului de Comedie. Si tot ca paralela interesanta cu acea montare, Valentin Teodosiu a reusit in Steaua fara nume exact ce a reusit George Mihaita in Breaking News: sa insufleteasca un personaj altfel inert, fara vlaga, un personaj care in multe montari a trecut neobservat.

Valentin Teodosiu este tipul de actor care atat prin fizic, cat si prin prestanta umple scena, acapareaza prim-planul. Aici are rolul lui Ispas, adica seful garii micutului orasel de provincie. Un rol pe care, repet, nu-l veti evidentia in multe montari ale textului.

Diana Roman o interpreteaza pe Mona si, sincer sa fiu, mi s-a parut cea mai SINCERA din cate am vazut. Este exact Mona pe care mi-as putea-o imagina citind textul, este probabil Mona imaginata de Mihail Sebastian. Nu intru in detalii vizavi de poveste, este arhicunoscuta, insa trebuie sa spun ca dupa mine Mona este personajul cheie si nu profesorul Miroiu. Iar aici este o Mona absolut fascinanta.

Radu Udrea, profesorul de muzica, este interpretat de Adrian Titieni. Despre el v-am vorbit foarte mult pe blogul de film, caci a jucat in foarte multe productii romanesti. In unele mi-a placut mult, in altele m-a dezamagit. Am tot zis ca este actorul pe care fie-l nimeresti pe rol, fie mai bine nu-l iei. Nu mi s-a parut foarte maleabil, ca sa zic asa.

In film, zic. Caci pe scena de teatru l-am vazut foarte rar. Mult prea rar. De fapt, eu tin minte un singur spectacol cu el: O spovedanie (adaptare libera dupa filmul Aniversarea de Dan Chisu). Ar fi nedrept sa-mi spun o parere per ansamblu despre actorul de teatru Adrian Titieni, astept sa mai vad spectacole cu dumnealui, asa ca ma voi margini sa-mi spun parerea strict despre rolul din Steaua fara nume: este un profesor de muzica extrem de CREDIBIL. Daca inainte de spectacol mi s-ar fi spus ca Adrian Titieni ar urma sa il interpreteze pe profesorul Udrea, as fi strambat din nas. As fi zis ca este o palarie prea mare. Din fericire, m-as fi inselat. Este un rol excelent, vazandu-l pe Titieni imi e greu sa nominalizez un alt actor mai bun pentru acest rol. Nu indraznesc sa afirm ca poate este mai bun pe scena de teatru decat pe platourile de filmare, trebuie sa-l mai vad in prima ipostaza, insa momentan aceasta ar fi concluzia preliminara (ipoteza de lucru). A reusit sa duca excelent 2 roluri grele, desi in cateva filme a dat-o-n bara cu roluri mult mai facile. Nu (re)intru acum in detalii.

Grig, iubitul Monei, este interpretat de Andi Vasluianu. Foarte bun rolul, chiar daca prea scurt pentru un actor atat de bun. Nu iese in evidenta precum Valentin Teodosiu ori Adrian Titieni, nu acapareaza scena, nu iti sare-n ochi, in sens pozitiv, insa interpretarea lui este solida. Si pe el regret ca l-am vazut (prea) rar pe scena de teatru.

Evident, ultimul dar nu cel din urma, Vlad Zamfirescu este profesorul Marin Miroiu. El semneaza si regia spectacolului, asa ca nu trebuie sa ne mire interpretarea lui. Omul este realmente atasat de text (cum a marturisit intr-un interviu), asa ca personajul principal cel mai probabil il reprezinta. Este o interpretare realmente EXCELENTA, chiar daca din text eu mi-l imaginam pe profesorul Miroiu un pic mai tocilar: poate mai cocosat, poate mai neingrijit, insa sigur cu ochelari. Interpretarea este excelenta, insa personajul mi se pare prea putin tocilar, prea putin profesor. Evident, imaginatia mea nu este cea mai relevanta, profesorul Miroiu poate fi si un pic mai Don Juan, un pic mai modern. Si e chiar bine sa fie altfel, daca totul ar fi conform imaginatiei mele mersul la teatru ar deveni inutil.

Fara sa va pot explica in cuvinte, despre Steaua fara nume a lui Vlad Zamfirescu pot spune ca este in acelasi timp o montare clasica si moderna. Reuseste sa fie in mod credibil de ambele parti ale baricadei, sa fie si clasica, dar si moderna, fara a modifica in vreun textul.

Mergeti sa vedeti aceasta excelenta montare a piesei Steaua fara nume. Eu am vazut-o in Sala Ion Caramitru a TNB, insa am vazut ca s-a jucat in mai multe locuri de-a lungul timpului. Sala a fost arhiplina, iar la final aplauzele indelungi au rasunat minute bune. De fapt, din acest motiv exista teatru: pentru sali pline si pentru minute bune de aplauze!

ps: Acum 4 ani am vazut o montare Steaua fara nume a Teatrului National din Chisinau. Desi pe moment mi-a placut, acum nu mai tin minte nimic din acel spectacol. Aceasta montare, insa, vazuta ieri la TNB, nu o voi uita prea curand.