Cenusareasa
adaptare muzicala de Eduard Petru Jighirgiu
dupa Charles Perrault
Distributia:
Cenusareasa – Alexandra Giurca
Mama – Adriana Dragut Jighirgiu
Drizella – Oana Predescu
Anastasia – Andreea Hristu
Printul – Alex Calin
Ministrul – Doru Bem
Regele – Radu Micu
Zana – Ana Udroiu
Jaq – Dan Clucinschi
Gus – Mihai Mitrea
Rosy – Raluca Botez
Bob – Mircea Alexandru Baluta
Rolph – Alex Popa
Regia si muzica originala: Eduard Petru Jighirgiu
Decorul si costumele: Anca Pancu si Adina Gherghiceanu
Asistent regie: Adriana Dragut Jighirgiu
Coregrafia: Edi Stancu
Pregatirea muzicală: Ana Cebotari
Light design: Costi Baciu si Cristian Niculescu
Video: Cristian Niculescu & Retina Studio
Producator delegat: Vasea Blohat
Graphic design: Aurel Asanache
Vazut la Sala Ion Lucian a Teatrului Excelsior
Cenusareasa – Opinie LaTeatru.EU
Spre rusinea mea, am evitat mult timp sa merg la spectacole adresate copiilor. Pe de-o parte, m-am temut de public, de copiii galagiosi care nu ma vor lasa sa ma bucur de spectacol, iar pe de alta parte ma gandeam ca nu sunt pentru mine, ca pierd timpul degeaba.
Am constatat, insa, cu precadere dupa ce am vazut Cenusareasa, ca m-am inselat IN AMBELE PRIVINTE. Pe de-o parte, printre cele mai bune spectacole vazute anul acesta la loc de cinste se afla Alice in Tara Minunilor (de la Teatrul Evreiesc de Stat) si aceasta Cenusareasa (de la Teatrul Excelsior). Pe de alta parte, am constatat ca cei mai nesuferiti spectatori nu erau nicidecum cei mici, fascinati de povestea de pe scena, ci cei mari, care tot butonau telefoanele cu luminozitatea data la maxim, fie pentru a face poze (lucru evident interzis), fie pentru a trimite mesaje foarte-foarte importante.
Si tot ca mit daramat, spectacolele musical, din ultimele pe lista preferintelor, au ajuns sus de tot in top. De exemplu, ca tot vorbim despre Excelsior, Familia Addams ramane un spectacol-reper, unul dintre cele mai bune vazute vreodata. Spectacolul la care m-am simtit cel mai bine, ca sa zic asa.
Revenind la Cenusareasa, subiectul principal de astazi, pot sa spun ca m-a cucerit din prima. A fost dragoste la prima vedere. Decorul acela multimedia m-a dus cu gandul nu la un spectacol de teatru, ci la un film. Aveam impresia ca in fata mea se turneaza un film. Totul se intampla in fata mea, se canta in fata mea, eram aproape la bal, prezent acolo, insa partea vizuala era si ea la inaltime. Un mix excelent intre teatru si film, care ar fascina pe oricine.
Alexandra Giurca, Cenusareasa, straluceste realmente, atat prin jocul scenic, cat MAI ALES prin vocea sa. Cand vorbeste si intepreteaza este excelenta, cand canta este realmente magnifica. De altfel, ea este obisnuita cu musicalurile, jucand si pe scena Teatrului de Opereta.
Mi-a placut si Alex Calin, printul, pe care l-am mai vazut in alte 2 spectacole ale Teatrului Excelsior: #Emojiplay si Fluturii sunt liberi. Un print carismatic, cuceritor, dar totodata modest, cu picioarele pe pamant.
Daca ma intrebati pe mine, Cenusareasa este un spectacol pentru toata familia, nu este nicidecum unul (doar) pentru copii. Un astfel de spectacol ma face sa merg mai des la spectacolele celor mici si la musicaluri. Combinatia dintre cele 2 este realmente delicioasa.
In final, doua precizari legate de poveste, modificari fata de Cenusareasa cea originala. Intai si intai, lipseste tatal Cenusaresei, un personaj totusi ofertant. Evident, au vrut sa simplifice povestea, sa dureze mai putin. A doua “absenta” este legata de probatul pantofului: cele 2 surori vitrege ale Cenusaresei nu se mai “schilodesc” ca-n povestea originala, acolo unde ele isi taiau fie un deget, fie din calcai. As fi fost curios sa vad cum s-ar fi transpus asta pe scena de teatru.
Per total, Cenusareasa este un spectacol excelent, pe care nu trebuie sa-l ratati, la care trebuie sa mergeti cu toata familia. Ma bucur ca i-am dat o sansa si ca, datorita lui, voi vedea si alte spectacole aparent “copilaroase”.