Dreamin’
adaptare libera de Carla Oncescu dupa scenariul filmului California Dreamin’ de Cristian Nemescu si Tudor Voican
regie: Carla Oncescu
Distributie:
Toni Croitoriu – Monica Mateescu
Constantin Stochita – Doiaru
Uretyan Reinhardt – Marian Stoian
Alexandre Noël – Julien Assante
Florina Maria – Primarita Georgiana Moroaca
Elena Voicu – Gabriela Paduraru
David Dumitriu – Andrei Stancu
Andrei Ostrowski – David Lambert
Vazut la Sala Ion Sava de la UNATC
Dreamin’ – Opinie LaTeatru.EU
Apreciez foarte mult adaptarile teatrale dupa filme celebre. Chiar daca actorii din filme sunt uneori mai buni ori macar mai cunoscuti decat cei din adaptarile teatrale, ultimele au marele avantaj de a se juca in fata ta. Este un fel de film live, are loc in fata ochilor tai, la cativa metri, uneori chiar centimetri, de tine.
De-a lungul timpului, am vazut cateva astfel de adaptari extrem de bune, de inspirate, de bine realizate. Cel mai recent exemplu este Remember Me, spectacol regizat de frumoasa Monica Pop (si pe ea am avut-o la interviu, cum de altfel i-am avut si pe sotii Moustache, cei care joaca in spectacol). Dintre adaptarile mai vechi, imi aduc foarte bine aminte de Zorba Grecul si Fereastra secreta, vazute in provincie.
Toate mi-au placut, toate m-au facut sa-mi doresc sa vad mai multe astfel de adaptari.
Atunci cand tanara Carla Oncescu mi-a spus ca pregateste o adaptare teatrala dupa California Dreamin’, dupa mine unul dintre cele mai bune filme romanesti facute vreodata (sa zicem ca ar fi cam al treilea), m-am bucurat enorm. Asteptam cu nerabdare sa vad ce iese, mai ales ca filmul in cauza e neterminat (probabil stiti motivele: regizorul Cristian Nemescu a murit pana sa termine filmul).
Ce a iesit? Cum este Dreamin’? Varianta pe scurt este ca-i California Dreamin’ din 2026. Este o adaptare temporala excelenta: transportul militar nu mai e american, ci belgian, se duce spre frontul din Ucraina, nu spre cel din Kosovo, iar gara este acum port (Agigea).
Doiaru este altul: mai tanar, mai suveranist, mai corupt. Militarii sunt belgieni, dupa cum ziceam, asa povestea ajunge trilingva: se vorbesc, alternativ ori chiar in acelasi timp, engleza, franceza si romaneasca autohtona.
Povestea are si un final, unul de care Cristian Nemescu, de acolo de unde este, sper ca este mandru. Filmul lui ramane unul memorabil, de referinta, chiar asa neterminat cum este el (ori poate tocmai din acest motiv).
Nu cunosc niciun actor care a jucat pe scena UNATC-ului, toti mi-au placut, au avut evolutii excelente, interpretari foarte convingatoare, chiar daca in mintea mea Doiaru ar fi trebuit sa fie mai batran (el a parut … un tanar cu mentalitate invechita). E drept, Doiaru din spectacol are prea putina legatura cu Doiaru cel adevarat (pentru cine nu stie, California Dreamin’ e dupa un caz REAL, al sefului garii Pielesti din judetul Dolj). Dar spectacolul este fictiune, nu are pretentia unui documentar.
Daca acest text ar fi montat intr-un teatru clasic, as recomanda ca la inceputul ori la finalul reprezentatiei sa se proiecteze si filmul (stiu ca Malaele facea asa ceva), eu asta as face la orice montare dupa un film.
Nu pot sa inchei fara sa laud proiectul per ansamblu. Ma bucur ca la UNATC se monteaza texte originale, ma bucur ca un regizor isi propune sa fie si dramaturg (de ce sa-ti propui sa montezi Caragiale, Cehov si Shakespeare? nu mai bine iti propui sa montezi un text ORIGINAL?), ma bucur ca dramaturgia si cinematografia conlucreaza in loc sa se concureze.
Chiar asa, oare de ce unii oameni le vad drept concurente? Oare de ce criticii de teatru parca-s jurati sa nu calce intr-o sala de cinema, la fel cum criticii de film, in marea lor majoritate, nu merg la teatru decat maximum de 2 ori pe an?
In final, o intrebare la care chiar as vrea raspunsuri concrete: oare ce film ati vrea voi sa fie adaptat teatral dupa modelul Dreamin’? Raspunsul meu este clar si fara dubii: Filantropica! Regizorul si dramaturgul (pot fi aceeasi persoana ori persoane distincte) care va reusi sa dramatizeze Filantropica va avea de la mine o mare bila alba. Ma rog, ar putea face asta chiar Nae Caranfil, caci el a avut o incercare teatrala (dupa mine reusita).
Dreamin’ este un spectacol excelent, pe care mi-as dori sa-l vada cat mai multe persoane. Mi-as dori sa fie filmat pentru a RAMANE. Ar fi pacat sa moara dupa doar 1-2 ani si doar cateva sute de spectatori care sa-l fi vazut…