Iluzii
de Ivan Viripaev
Traducerea: Bogdan Budes
Regia: Sorin Militaru
Distributie:
Iulia Alexandra Neacsu
Natalie Ester
Liviu Cheloiu
Dorian Boguta
Vazut pe data de 21 noiembrie 2025 la FF Theatre
Iluzii – Opinie LaTeatru.EU
Iluzii este un text genial. Viripaev e un dramaturg genial. Mi-ar fi greu sa spun ca este dramaturgul meu contemporan preferat, desi sigur este printre preferatii mei. La fel de sigur este faptul ca nicio montare dupa un text de-ale sale nu m-a dezamagit. Dimpotriva.
Insa Iluzii este in top treiul meu personal ca text. L-as vedea in orice montare, cu orice actori. Daca la unele spectacole incerc sa-mi imaginez ce actor s-ar fi potrivit MAI BINE in rolul X ori in rolul Y, aici nu este nicicum vorba despre asa ceva. Pur si simplu este un text cu care nu poti da gres.
Pana acum, vazusem 3 montari distincte dupa Iluzii. Am avut 3 Iluzii teatrale #casazicasa. Prima oara, demult de tot, la Teatrul Godot. Fara sa-mi explic de ce, nu am scris despre acea montare, desi mi-a ramas in minte. Regizata de Andreea Vulpe, cu o echipa de actori tineri. Nu tin minte foarte multe din acea montare, detalii teatrale legate de decor, insa povestea mi-a ramas de atunci in minte.
A doua montare am vazut-o tocmai la Satu Mare, in regia lui Cristian Ban. De aici tin minte un singur lucru: spectacolul nu a avut decor. Da, ati citit bine: cortina era trasa, erau puse 4 scaune inalte, de bar, pe care stateau 4 actori.
A treia montare am vazut-o la Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov. Aici era un decor amplu, pe care n-as putea sa vi-l descriu (dupa aproximativ 5 ani), insa senzatia mea era ca tot decorul acela era inutil. Pur si simplu textul pare a se cere montat fara decor. Sau poate sunt eu mai atent la actori si la poveste decat la scenografie. Ori, evident, poate ambele.
Acest Iluzii de la FF Theatre este a patra montare pe care o vad. Dintre distributiile vazute, aceasta cuprinde cei mai cunoscuti actori. Cunoscuti pentru mine, sa ne intelegem.
Pe doi dintre ei, pe cele 2 prezente feminine, Iulia Neacsu si Natalie Ester, le-am avut la podcast. Le-am cunoscut mai bine dupa ce le-am luat la intrebari. Pe Liviu Cheloiu trebuia sa-l am la interviu, dar n-a mai ajuns. Sper sa ajunga candva.
Singura necunoscuta, cu sau fara ghilimele, era Dorian Boguta. Care imi era necunoscut doar pe scena, caci l-am vazut in nenumarate filme autohtone (si lungimetraje, dar si scurte). Insa pe scena, pana la Iluzii, nu-l vazusem deloc.
Nu o sa va spun despre cum s-au descurcat cei 4 actori, deja v-am spus ca este tipul de text pe care il vad montat cu (aproape) orice actor, tipul de text care se muleaza pe orice actor. Va voi spune insa cum mi s-a parut acest mix de actori.
Dupa mine, este cel mai bun mix (cu scuzele de rigoare, printre altele ascult si Parazitii, asa ca de la celebrul “e greu sa gasesti un mix bun” mi-a ramas in minte acest termen de care uneori, doar uneori, abuzez) actoricesc vazut pana acum. In primul rand, este un mix generational (cea mai tanara fiind Iulia, iar cel mai “in varsta” fiind Dorian Boguta) care functioneaza perfect ca tot unitar. Daca va uitati pe scena la cei 4 actori si apoi acasa le cautati varstele veti avea o mare surpriza.
In al doilea rand, veti vedea si un mix de sentimente pe care cei 4 le transmit: Natalie incepe foarte zambitoare, o veti vedea foarte vesela la inceputul spectacolului, Iulia Neacsu este tot zambitoare, dar parca mai retinuta, Dorian Boguta este cel mai putin expresiv, se consuma pe interior #casazicasa, iar Liviu Cheloiu pare cel mai matur, cel mai dur, de pe scena, el transmitand deopotriva forta si sensibilitate. Per total, cei 4 actori va vor trece prin toate starile.
Ce este Iluzii de fapt? Este un spectacol – confesiune despre 2 cupluri. Insa pe scena nu vedem cele 2 cupluri, ci vedem 4 personaje, 4 actori, care spun povesti despre cele 2 cupluri. Fiecare marturisire deschide usa unei noi povesti, fiecare poveste pare a fi un twist, fiecare confesiune nu intregeste tabloul, ci pare a-l sterge si a-l redesena de la 0.
Pentru ca v-am zis despre absenta completa a decorului din montarea de la Satu Mare, trebuie sa va spun cum au stat lucrurile aici. Asadar, decorul este format dintr-o canapea (pe care stau cei 4), 2 microfoane (cand un actor vorbeste n-o face de jos, ci o face de la microfon) si o masa pe care se afla … un acvariu.
As putea vorbi foarte mult despre diversele simboluri asociate pestelui, in cultura japoneza, de pilda, simbolizeaza armonia si fericirea, iar o pereche de pesti (koi) de diferite culori simbolizeaza echilibrul energiilor pozitive si negative (Ying si Yang). In crestinism, pestele era simbolul lui Iisus, fiind folosit ca semn secret in timpul persecutiilor.
Nu ar fi nimic gresit in toate acestea. Nu neg, este posibil ca la multe dintre ele, daca nu chiar la toate, sa se fi gandit si regizorul Sorin Militaru atunci cand a decis sa puna acel acvariu in fata celor 4 actori. Problema, cu sau fara ghilimele, este ca eu am aflat de toate aceste simboluri abia DUPA spectacol. Deci nu m-am gandit la nimic din toate acestea IN SALA DE TEATRU.
In timpul spectacolului, eu ma uitam fascinat la acel peste. Uneori priveam pestele, desi din lateral, ignorand actorii. Adica pe ei ii ascultam, si o faceam cu mare drag, insa din punct de vedere vizual nu prea aveau cu ce sa ma surprinda. Ii vazusem deja, stiam cum sunt imbracati, asa ca daca din punct de vedere vizual ar fi disparut, vorbind de undeva “din culise”, nu m-ar fi deranjat foarte mult. Nu s-ar fi schimbat cu nimic desfasurarea “actiunii”.
In unele momente am incercat chiar sa inchid ochii, doar sa-i ascult. Da, eu cred ca Iluzii ar merge perfect ca teatru radiofonic. De fapt, nu ar fi mare diferenta.
Apropo de voci, inca de cand am avut-o la interviu pe Iulia Neacsu mi-am dat seama ca are una dintre cele mai bune VOCI din teatrul romanesc. Nu intamplator nareaza pentru VOXA. Cred ca s-ar potrivi perfect si in teatrul radiofonic. Si in radio. Pur si simplu are o voce minunata. Sper sa si-o mentina asa mult timp.
Nu spun ca celelalte voci n-ar fi fost potrivite. Spun doar ca vocea ei iesea in evidenta.
Nu pot sa inchei fara sa va fac o marturisire. Una si jumatate, de fapt. Jumatate de marturisire: urmeaza sa mai vad o montare dupa Iluzii, una apartinand Teatrului Apropo. Asa ca acum vine marturisirea.
Mi-a venit in minte acest titlu, Iluzii, acum nu multe zile, atunci cand a incetat din viata marele antrenor Emeric Ienei. Pentru cine nu stie, una dintre vorbele sale celebre a fost: Sa nu-ti faci Iluzii ca sa nu ai dezIluzii. M-am gandit la ACEASTA montare doar in ideea ca stiam ca va fi urmatoarea pe care o voi vedea. De fapt, m-am gandit la text, m-am gandit la poveste si, dupa ce am vazut montarea celor de la FF Theatre, mi-am dat seama cat de bine se potrivesc vorbele lui Nea Imi. Ar merge perfect ca motto.
Pentru cititorii acestui blog sfatul meu este urmatorul: eu zic sa mergeti sa vedeti Iluzii caci sansele sa aveti dezIluzii sunt mici. Este unul dintre textele mele preferate, iar montarea aceasta este o ocazie si sa descoperiti un teatru privat micut, in cazul in care nu ati fost niciodata acolo. Pe Iulia Neacsu o puteti vedea si in alte spectacole de acolo. Pe ceilalti 3 din distributie doar in acest spectacol. Cel putin asa stau lucrurile in momentul scrierii acestui articol.
Si inca ceva: mergeti sa vedeti orice montare dupa scrierile lui Viripaev. Iluzii e genial, dar geniale sunt si Oxygen (vazut in 2 montari diferite) ori Conferinta iraniana. Nici acolo nu veti avea dezIluzii.