Take Ianke si Cadir
de Victor Ion Popa
Distributie:
Take – Dumitru Florescu
Ianke – Codrin Danila
Cadir – Daniel Onoae
Ana – Alexandra Macovei
Ionel – Gelu Ciobotaru
Safta – Alexandra Paftala
Ilie – Sorin Cimbru
Regie si coloana sonora: Ion Sapdaru
Decor: Catalin Târziu
Costume: Alina Dinca Puscasu
Asistent regie: Francisc Bucur
Video: Alexandru Amargheoalei
Spectacol vazut pe data de 13 noiembrie 2023, ora 12:00 AM, la Sala Luceafarul, in cadrul mini-turneului Ateneul National din Iasi pe scenele din Bucuresti
Take Ianke si Cadir – Opinie LaTeatru.EU
Desi am vazut foarte multe spectacole de teatru la viata mea, pana acum nu vazusem niciun Take Ianke si Cadir live. Vazusem, ce-i drept, cea mai cunoscuta montare, cea cu batranii Beligan, Moraru si Dinica de la TNB, insa la televizor. Deci aceasta montare a Ateneului Iesean a fost prima pentru mine vazuta live, dintr-o sala de teatru.
Partea interesanta este legata de contextul politic extern actual. Pana sa v-o explic, trebuie sa va spun despre ce-i vorba in poveste. Dupa cum stiti, povestea din Take Ianke si Cadir este una multietnica si multiconfesionala. Sunt 3 negustori care au magazinele unul langa altul: crestinul Take, evreul Ianke si turcul (musulmanul) Cadir. Ei sunt prieteni, dar se inteapa de fiecare data.
Dintre toti, turcul pare a fi cel mai in varsta, deci cel mai rational. Mos Cadir este cel care intr-un final rezolva marea problema, vedeti voi cum.
Care a fost marea problema? Pai faptul ca baiatul crestinului s-a indragostit de fiica evreului, o relatie cu care COMUNITATEA, de fapt COMUNITATILE (evreiesti si crestine), nu era/u de acord. Nu va spun cum rezolva Mos Cadir problema, veti afla singuri.
Ca sa ajung din nou in prezent, este interesant de observat cum s-au schimbat mentalitatile: daca in perioada interbelica evreii erau in relatii proaste cu crestinii, totul sfarsindu-se deosebit de tragic, in aceasta perioada mulsumanii si evreii sunt cei care par a avea ceva de impartit.
Evident, nici atunci si nici acum nu vorbim despre TOTI evreii, TOTI crestinii ori TOTI musulmanii (turcii).
Ca sa inchei subiectul, eu cred ca un Take Ianke si Cadir din 2023 ar decurge in felul urmator: fiul evreului se indragosteste de fiica musulmanului, problema urmand a fi transata de crestinul cel batran si intelept.
Nu pot sa inchei fara sa spun cateva cuvinte despre actori si interpretarile lor. Spun din start: spectacolul acesta merge cel mai bine cu actori batrani si foarte batrani. Batranetea poate fi aratata prin machiaj si prin interpretare, dar naturaletea este oricand de preferat. Fara sa am ceva de reprosat vreunuia dintre actori, recunosc ca as fi preferat un trio mai in varsta macar cu 10 ani.
Avantajul celor 3 a fost insa accentul, caci povestea se desfasoara intr-un oras micut de provincie din Moldova. Accentul este problematic in aceasta poveste din 3 motive: in primul rand, trebuie sa fie un accent moldovenesc; in al doilea rand, un accent specific etniei (Cadir avand cel mai “problematic” accent); in al treilea rand, trebuie sa fie un accent arhaic, specific perioadei respective (interbelice). E drept, povestea poate fi adusa in contemporaneitate, cu riscurile de rigoare.
Pentru accentul moldovenesc arhaic actorii s-au descurcat. Pentru specificitatea etnica am ceva dubii. Poate s-ar fi potrivit mai bine un etnic musulman tip Jean Constantin, un actor de origine turceasca. Pentru un actor roman get-beget, Daniel Onoae s-a descurcat perfect.
Nu vreau sa comentez fiecare interpretare in parte, insa nu pot sa nu scot in evidenta chimia evidenta dintre Ana (Alexandra Macovei) si Ionel (Gelu Ciobotaru). Un cuplu excelent, cu care publicul empatizeaza usor.
Acum cateva cuvinte despre reprezentatia vazuta de mine. Nu stiu cati dintre voi ati observat faptul ca am precizat ora exacta a reprezentatiei, ieri 13 noiembrie 2023 spectacolul avand 2 reprezentatii. Ideea este ca la cea de la pranz sala a fost plina de elevi (99% dintre spectatori fiind elevi).
Experienta in sine a fost interesanta, chiar daca la inceput am considerat-o nefericita. Am vazut ca si la alte spectacole oamenii s-au plans de elevii galagiosi. Incerc sa explic de ce, a cui este vina.
Incep cu sfarsitul si spun ca la final, actorii au acceptat sa ia intrebari de la elevi. Pana sa fie puse intrebarile, una dintre profesoare a precizat ca textul Take Ianke si Cadir este in programa de clasa a VIII-a, lucru care m-a mirat. M-a surprins, insa imi e greu sa spun ca placut.
Pe de-o parte, cand am facut eu literatura romana, dramaturgia era aproape in intregime ignorata. In programa de bac aveam O SINGURA piesa de teatru, O scrisoare pierduta. Nu stiu daca pentru capacitate am avut vreuna, nu tin minte.
Faptul ca Take Ianke si Cadir ESTE DISCUTATA cu elevii este un lucru imbucurator. Sau ar trebui sa fie.
Pe de alta parte, imi amintesc de experienta mea personala cu nuvela La Tiganci. Cand am facut-o eu in scoala nu intelesesem mare lucru si oricum nu-mi placea. Am recitit-o prin facultate, anul 3 sau master, si imi placuse, insa m-a dat realmente pe spate cand am vazut-o montata.
Gandindu-ma la Take Ianke si Cadir, eu cred ca de fapt nu este deloc un text pentru copii de 14 ani. SPECTACOL de teatru pentru cei de clasa a VIII-a EXCLUS. Comportamentul elevilor din timpul spectacolului, chiar daca pe adulti ii nemultumeste, ii dezamageste, este cumva FIRESC: cam asta este reactia unor adolescenti atunci cand ceva li se baga pe gat. Ceva ce nu este PENTRU EI.
O poveste cu 3 mosi care se cearta ca ai lor copii vor sa se casatoreasca – iata ceva ce ar trebui sa discute, sa dezbata, niste adolescenti de 13-14 ani.
Interesant? Poate pentru mine de la 36 de ani (aproape 37), dar extrem de plictisitor pentru mine la 14 ani. Chiar si pentru mine de la 19 ani ar fi fost plictisitor. Daca as fi vazut spectacolul la 15 ani, probabil m-as fi comportat mai civilizat si as fi ras la glumele lui, dar SUB NICIO FORMA nu mi-as fi batut capul cu problemele morale dezbatute acolo.
O ultima problema cu publicul: erau cateva scoli DIN ILFOV. Multi copii nu mai fusesera niciodata la teatru. Avand in vedere acest lucru, a duce acesti copii DIRECT la un spectacol de 2 ore si jumatate mi se pare ABSURD. Stupid. Ca si cum un incepator in ale sofatului este trimis direct pe pista de Formula 1.
Deci oricat de mult m-ar fi suparat copiii, sincer va spun: VINA NU ESTE DELOC A LOR. Nu, nu aveau ce cauta la Take Ianke si Cadir. Drept dovada, la Aladdin si Lampa Fermecata, publicul a fost format TOT din copii, unii si mai mici. Aici micutii spectatori au fost MULT mai cuminti si mai interesati de ce se petrece pe scena. De-a dreptul fascinati.
Dar intrebarile de la final au fost interesante, chiar daca una dintre ele, nu v-o dezvalui, a parut stupida. Chiar si ea a fost amuzanta.
Si apropo, la intrebari publicul a fost linistit, nu mai vorbea nimeni. Ceea ce inseamna ca partea aia chiar ii interesa. De luat aminte, ca sa zic asa.
In final de tot, o ultima precizare: regizorul spectacolului Take Ianke si Cadir este Ion Sapdaru, adica acelasi om care a regizat si Ivan Turbinca.
Mergeti sa vedeti Take Ianke si Cadir. Povestea este extrem de utila si in zilele noastre, iar montarea Ateneului din Iasi este foarte buna. Nu stiu daca va deveni una memorabila, precum cea veche de la TNB, cu Beligan, Dinica si Moraru, dar oricum una care cu siguranta n-o sa va dezamageasca. Pe voi ca adulti. Pe cei mici mai mult ca sigur o sa-i plictiseasca.